Archive for the Tag 'offf'

 

Marea fugă de-acasă la Afumați

 

jogja-duka-saroha-3488and8more_hdr-ku-21

 

Aveam 15 ani și mă plictiseam de moarte. De dus, o duceam bine, nu mă enerva decât că mă puneau ai mei să învăț, dar am trecut cu toții prin asta. În apartament încă se dădea căldură, la baie curgea încă apă fierbinte, salamul de Sibiu încă avea gust afumat, la colț, la Sălăjan, la Cuptorul de Aur de lângă Soldatul Crăcănat, aveau o pâine de aburea (costa un leu cin`zeci) – numai cărticica roșie de cunoștințe social-politice te agasa: contamina discuțiile, mersul pe jos, benzina, călătoriile pe munte, se infiltra în steagurile de 1 Mai și de 23 August, submina berea pe care o beam duminica, în familie, se lipea de îmbrăcăminte, se manifesta în… citeşte mai departe

Ne vom întoarce în Muribecca – lansare

 

vs

 

Așa se cheamă romanul de care spuneam pe aici mai acum o săptămână și ceva. Lansarea o să fie vineri, 21 februarie, la ora 6 seara, la Centrul Cultural Calderon, care se află (cum altfel?) pe strada Calderon, la numărul 39 (dacă nu mă înșel). Asta vine pe la jumătatea străzii, între Batiștei și Maria C. A. Rosetti, pe stânga cum vii dinspre Batiștei. Mai demult, vizavi de clădirea centrului cultural se afla Legația Palestinei – acum, acolo e o transnațională ceva. Am auzit că în clădirea în care vă invit a fost cândva nu-ș ce policlinică a ministerului transporturilor, dar acum casa cu pricina e curată, renovată, au băgat mobilier nou, alea-alea, avem loc de-o cafea și… citeşte mai departe

EUTANASIA

 

 

 

Oare de câte ori îi trece unui medic prin minte, la modul serios, cuvântul “eutanasie”?

Mie mi-a trecut de trei ori. Prima oară s-a întâmplat prin 1993, sau 1994. Era vorba de un pacient perfect lucid, cu o inimă brici, cu o funcţie renală fără cusur, cu un ficat impecabil şi cu o radiografie pulmonară care nu spunea nimic. (În România, pe vremea aia, CT-ul era de găsit doar în cărţi). Cu toate astea, omul se sufoca, şuiera din greu, era vânăt şi abia se putea mişca. Diagnosticul lui a fost stabilit doar la bronhoscopie, care a evidenţiat o tumoră de bifurcaţie traheală. Cu alte cuvinte, omul acela, sănătos în rest, nu mai avea… citeşte mai departe

(Nu) mi-am dorit o maşină…

 

 

Eu sunt un ins care se bagă ca musca-n lapte (în c- – – l calului, după alţi autori), iar voi sunteţi nişte cititori curioşi – prin urmare, am să vă povestesc cum am ajuns să-mi cumpăr, pentru întâiaşi dată, o amărâtă de maşină.

În primul rând că maşinile nu-mi plăceau – nici acum nu mă dau în vânt după ele. Sau, mă rog, ştiu foarte clar că n-o să pot să-mi cumpăr niciodată maşinile care-mi plac: un automobil adevărat trebuie să fie britanic, trebuie să aibă o moacă aparte şi să fie ceva de la Aston-Martin în sus, ca să-şi merite numele. În rest, discutăm despre vehicule, nu despre maşini, drept pentru care mă umflă râsul ori de câte ori îi aud pe unii… citeşte mai departe

Regi, patriarhi şi catedrale

Ce poţi să spui despre un Patriarh al României care lipseşte de la un discurs regal îndelung anunţat? 

Ce poţi să spui despre o fostă miss care a lipsit şi ea, dusă probabil să-şi refacă freza circumvoluţiunilor?

Dar despre un prim-ministru care poartă 41 la picior, deşi n-are decât unu’ şaişcinci înălţime?

Despre restul absenţilor, să auzim numai de bine. Cică s-a băgat tărie la colţ. Schnaps, nu al’ceva.

În fine. Până la un punct, absenţa politicienilor e explicabilă: împricinaţii nu prea au citit la viaţa lor, mai au şi niscaiva intenţii cotidiene, mai depozitează invidii şi frustrări fizico-psihice, simbolurile le sunt străine, nah, ce poţi să ceri de la unii care se asortează cel mai bine cu jocul de table şi cu chiloţii înfipţi în cur?

Dar Patriarhul?… citeşte mai departe

Coincidenţa Pacientului Mofluz

“Nu ma pot abtine!!! Iti atrag terifiat atentia asupra unei sincronicitati jungiene absolut inspaimantatoare: tragedia (de la Maternitatea Giuleşti – nota împricinatului) s-a petrecut fix in ziua in care sistemul medical si-a privit primul fluturas de salariu drastic si samavolnic diminuat… à bon entendeur, salut!”

Am extras citatul de mai sus din comentariul Pacientului Mofluz… Nu, nu făcusem conexiunea cu pricina.  Nici acum, după ce am scris despre ea, nu-mi vine să mă gândesc mai departe – semnalarea acestei coincidenţe m-a cutremurat, mai ales în contextul în care primul lucru care mi-a venit în minte după cele petrecute la Maternitatea Giuleşti a fost sintagma :  uciderea pruncilor!… citeşte mai departe

Mielu’ zace pă Broadway – karaoke

Uite dă ce s-a trecut la muzică mai simpluţă, o manea, un Cheeky Girls, un Bambi, nah, chestii d’astea…

Nici deep male Bote, nici tanti-ta Udrea, nici strungaru’ danez, nici jucătorul dă golf-la-perete din Kyoto şi nici CEO-ul niuiorchez n-ar putea să bage un karaoke, seara, cântând după prompter o piesă ca asta:

httpv://www.youtube.com/watch?v=5pteh5hdZlg

Corect?

E cu Peter Gabriel, să n-avem discuţii!

p.s. – ce naiba nu mai merge embedu’ ca pe vremuri?… citeşte mai departe

MICHAEL CRICHTON

A murit şi el…
După ce ne-a povestit Germenul Andromeda, Jurassic Park, Al 13-lea Războinic, Sfera, Congo, Emergency Room, doctorul în medicină Michael Crichton, absolvent al Universităţii Harvard, cu studii postdoctorale în biologie, a murit la vârsta de 66 de ani.
Cancer.
Mare, foarte mare povestitor. Un scriitor de la care ai oricând de învăţat cum se spune povestea şi cum creşte personajul de la un capitol la altul.
Un model.
 
 

Se dau cretini la promoţie

Io fac pipi din cinci în cinci minute, nevas’mea horcăie, Haralambina chirăie dă febră, ţeava de apă rece s-a spart pă stradă, un bou a pus manele la maximum, pe bulevard se înghesuie miliarde de maşini în leasing, semafoarele s-au blocat deşi nu plouă, metroul rulează cu noduri, femei care nu ştiu să meargă pe tocuri poartă pantofi cu toc, ăştia fac reclamă la dacia sandero în care o să ningă la iarnă, pe trotuar am dat nas în nas c’un prost care umbla după muşte şi nu era tăriceanu, câţiva tembeli o să se voteze între ei şi-acu’ fac campanie electorală, jurnalişti imbecili ridică sprânceana pă sticlă, dacă-n românia o să se nască negri o să iasă toţi albinoşi, pute-n tot cartieru-a protan, ultima rudă cu muşchi a lu’ Patrocle e rector la

S.S. – de la Societăţi Secrete

  

 
Aflu mai deunăzi că a avut loc în Bucureşti, prin cartierul fost Gramont, într-o casă de modă veche de pe o stradă cu nume de anahoret/mitropolit, o întrunire a masonilor români – nota bene, era vorba de acei masoni care ţineau de Marele Orient. La respectiva întrunire au participat şi câţiva invitaţi din străinătate, personalităţi cu greutate ale Ordinului, cu alte cuvinte, nişte grade superioare în ierarhia masonică. De ce s-au întâlnit – nu e treaba noastră; treaba noastră este că la întrunire s-a consumat whisky (hmm, nu era mai potrivit whisky-ul pentru o întrunire a masonilor de Rit Scoţian?!?! – enfin…), s-a consumat whisky, aşadar, din… ah, din pahare de plastic!

A murit Richard Wright

… şi mi-e rău!
Cu Pink Floyd am început să ascult muzica necesară. Punct.
 
"…and I am not frightened of dying, any time will do, i
Dont mind. why should I be frightened of dying?
Theres no reason for it, youve gotta go sometime.
i never said I was frightened of dying."
(The Great Gig in the Sky)
 
 

Celţii

În postul trecut scriam despre Noviodunum – actualmente, Isaccea, între timp, Vicina.
Noviodunum este un nume celt latinizat.
Alături de Isaccea se află Galaţi. Galaţii sunt numele unui trib celtic.
Habar n-am de ce trag aer adânc în piept ori de câte ori aud muzică celtică. Îmi îndrept coloana, ştiţi, şi încep să mă uit în depărtări, doar dacă aud primele două-trei măsuri ale unei piese celtice. Dacă depărtările lipsesc şi n-am la ce să mă uit, mă gândesc la ele, la depărtări.
Sper să nu fie doar un snobism extrem, chestia asta cu emoţia care mă năpădeşte când vine vorba despre celţi. Mda.
Un prieten mi-a spus că celţii, după ce au fost goniţi de peste tot şi au ajuns la marginea continentului (Irlanda, Bretania, Iberia vestică) s-au