sebastian-corn on Oct 06 2011
O naştere în Westfalia
Am un coleg cam genicolog în Nordrhein-Westfalen. Acu’, băiatu’ s-a făcut mare, e şef, alea-alea, da’ mai demult a fost şi el mititel, proaspăt specialist pe ogorul medical german, nah. Ei, şi când era el mai micuţ, aşa, s-a trezit într-o noapte că făcea de gardă cu un alt aussländer, un belgian. Făceau ei de gardă ca doctorii, înţelegeţi, când, deodată, se trezesc cu o solicitare la UPU.
- Du-te, măh, tu, îi zice belgianu’ la românu’ ăsta mai micu’, că deh – belgianu’ era şefu’.
Românu’, ce să facă, se duce în gardă. Când colo, ce să vadă? O apucaseră durerile facerii pe o negresă din Franţa. O consultă el, îi prescrie niscaiva analize, ce mai tura-vura – îi spune că tre’ s-o interneze. Aia zice… citeşte mai departe
sebastian-corn on Jun 29 2010
Gardă = kko
Pe bune! Rău, rău de tot…
O chestie serioasă despre doctorii care au tangenţă cu urgenţele, indiferent de locul în care practică: medicina este o profesie “deschisă” dpdv al contactelor umane. “Deschisă”, adică: în aceeaşi zi, în decurs de câteva ore, poţi să examinezi şi un profesor universitar şi un homeless şi un descendent de casă regală pentru ca în final, să închei apoteotic, cu un dealer împuşcat în spinare.
Penultima gardă. Este adusă pe la ora X o femeie de vreo 65 de ani, făcută zob. Fractură de bază de craniu, sângerând din nas, urechi, gură, torace pulverizat, contuzie pulmonară masivă şi pneumotorax. Mă opresc aici cu bilanţul lezional. Era evident, din clipa în care am văzut-o cu toţii că nu mai era mare lucru de făcut. Mă… citeşte mai departe
sebastian-corn on Feb 10 2009
Un counter pentru medicina românească
A început sub forma unei scrisori deschise adresate domnului ministru Bazac. M-am abţinut să scriu misiva preţ de o săptămână, doar pentru a încerca să păstrez un ton cât mai echilibrat. De ce un ton echilibrat?
Pentru că problemele pacienţilor merg mână în mână, în opinia mea, cu problemele medicilor.
Credinţa mea este că, în condiţiile date, problemele pacientului român nu au cum să fie rezolvate. Alături de problemele pacientului român, nici problemele medicului român nu au cum să fie rezolvate. Nu cu aceste reguli. Nu cu personaje care dirijează sănătatea de pe poziţii politice. Mi-am justificat acest punct de vedere în scrisoare şi în discuţia cu d-l Victor Ciutacu, aşa că nu mai revin.
Problema de acum, însă, sună astfel: o să ne rezumăm doar la… citeşte mai departe
sebastian-corn on Feb 09 2009
Luni, 9 Februarie, ora 21.00 – întâlnire la Vorbe Grele
Domnul Victor Ciutacu m-a invitat la emisiunea domniei-sale de pe canalul Antena 2. Aşa că, la ora 21.00, o să fiu în studio la Vorbe Grele. Cu acea ocazie, sper să găsesc o modalitate prin care să pornesc un “counter” al zilelor rămase până la 30 aprilie – ultima zi a lunii în care medicamentele ar trebui să se ieftinească la loc, după cum a afirmat d-l ministru Bazac.
Vă mulţumesc pentru sprijinul pe care l-am simţit în ce priveşte difuzarea acestei scrisori, vă mulţumesc pentru toate sugestiile primite, dar şi pentru critici – ele mi-au permis să-mi formez o idee mai clară asupra celor ce se petrec în sistem. Totodată, am avut… era să spun satisfacţia, aşadar, totodată am avut confirmarea că deficitele de care ne ciocnim în spitalul în care lucrez… citeşte mai departe
sebastian-corn on Oct 11 2008
AM CĂZUT CU LIFTUL – ARS LONGA, VITA BREVIS…
1. Introducere
Aşadar, am căzut cu liftul cel nou în timpul serviciului de gardă la marea bolniţă. Mda. Două etaje doar, dar până ce liftul s-a oprit în scrâşnete de fiare, cutremurându-se dân toate ţâţânile şi balamalele, m-au trecut toate apele. Aş putea să mă dau mare umanist şi să spun că primul lucru la care m-am gândit au fost pacienţii dân camera dă gardă – în realitate, mi-a fost o cumplită spaimă că o să dau colţul, unde mai pui că muream absolut lipsit
sebastian-corn on Sep 21 2008
IZBITURĂ (POLITICĂ!!!) ÎN MOALELE CAPULUI – lecţie –
Povestea e cam veche, s-a petrecut pân 1992, da’ e plină de învăţăminte, dragii moşului… Oricât at părea de ciudat, am avut şi io o scurtă activitate politică – m-a ţinut cam o lună, mda…. De la sfârşitul lui decembrie 89 până la sfârşitul lui ianuarie 90, când, după ce am văzut că în numai treij’ de zile am minţit mai mult decât în toată viaţa mea de pân’atunci, mi-am băgat picioarele şi m-am cărat în puii mei. Cu toate astea, ei (adica ceea ce avea să devină Camera Federativă a Medicilor) m-au mai ales într-un for de conducere, atunci, în ianuarie, de a trebuit să-mi dau demisia după v’o doo luni, semnând o hârtie A4 pe capota unei Dacii parcate în
sebastian-corn on Aug 08 2008
Eugen Nicolăescu – poveste despre banii din sistemul sanitar
(ăsta e post pe bune! e mai plicticos, da’ ştiu că vă interesează rău, mai ales că-i despre banii voştri!)
Sunt convins că l-aţi auzit pe tov. Eugen Nicolăescu (Oigăn, pour les connaisseurs) spunând că banii din sistemul sanitar sunt suficienţi. Chestia asta i-a atras porecla de Pinocchio, spontan, chit că medicii doar simţeau că dom’ ministru umblă cu raţa prin gură – dar acum, iată că am pus mâna pe nişte hârtioare speciale care ne arată pe unde se află banii d-voastră, ca să citez pe un distins conaţional de-al nostru, iniţial prieten cu Oigăn, ulterior dujman, apoi pacient, apoi….
Mai bine să revenim la subiect, adică la banii din sistemul sanitar, după care umblă toată lumea cu limba scoasă. În primul rând, e de ştiut că "valuta" sanitară
sebastian-corn on Jul 21 2008
O şefă dă cabinet – apare şi Oprescu, da’ e cam evanescent…
Prin primăvara lui 2003, băieţii care se ocupă dă sistemul sanitar au hotărât să desfiinţeze un serviciu chirurgical dân Bucale – mă refer la serviciul meu, bien sûr. Acel serviciu funcţiona în spitalul Sf. Ştefan, dă lângă IGP, fiid cunoscut, îndeobşte, ca spitalul Tunari.
Buuuun… Spitalul ăsta avea şi iel o tradiţie, acolo… Fusese întemeiat pă la începutul secolului XX de un ordin monastic protestant, ordinul călugăriţelor Diaconese – călugăriţe d’alea, pă bune, cu mantii lungi şi negre, cu bonete albe, exuberante, care le transformau capetele într-un soi de fluturi uriaşi.
Acu’, să vedeţi chestie! Ce fel dă medicină propuneau călugăriţele alea. Într-o parte a spitalului iereau săracii – ăştia nu dădeau un ban pentru ce păţeau p’acolo. În altă parte a spitalului, însă, hmm… veneau îmbarzotaţii cu bani
sebastian-corn on May 26 2008
Potemkiniada – faza pă spital
Ei, dragii tatii, şi văd io acu’ v’o săptămână că se-apucară ăştia dă zugrăvit holu’ ăl mare dă la spital. Au băgat ei un galben marfă pă pereţi, au schimbat toate becurile şi neoanele – ce mai, arăta de-a dreptul curat, luminos şi proaspăt. Am făcut ceva remarci pă tema asta da’ nu mi-a zis nimeni ce şi cum.
După v’o două zile aflu că s-au cumpărat draperii noi – băăăăi, da’ ce dracu’ i-o fi apucat?
Bon. Ca ultimu’ prost aflu şi io, după încă v’o doo zile, că o să vină în vizită pă la noi tov. ministru Oigăn Nicolăescu – Pinocchio, pour les connaiseurs…
Mi-a ieşit informaţia dân minte până azi pă la ora prânzului când, stupoare: aparţinătorii (aparţinătorii sunt acea specie de oameni care
sebastian-corn on May 21 2008
Odată şi odată, toţi vom fi pacienţi…
Am scris io odată un txt. despre un doctor şi-o Jozefină… Editorul meu de atunci, d-l profesor Dan Petrescu (confundat la vremea lui cu fotbalistu’ omonim dă nişte băieţi dă la gaze), mi-a argumentat de ce să scriu io cartea cu pricina : "Până la urmă, toţi vom fi pacienţi…"
Acum, după 11 ani de la discuţia cu pricina, întreb : vom fi pacienţi, corect, dar pacienţii cui?
O să mă străduiesc să fiu serios şi o să vă prezint nişte date brute. De la începutul anului ne-au plecat din secţie 5 asistente. Numărul total al asistentelor noastre era 15. Prin urmare, o pierdere de 33% din personal. Fiind în România, nu pun la socoteală că erau cele mai bune asistente din serviciu. Ele se află acum pe tărâmuri UE
sebastian-corn on Apr 22 2008
unui pacient recent – prezentare de caz medico-sociala
pentru cei ce nu stiu, sunt chirurg toracic intr-un spital de urgenta. chirurgul toracic vede multe traumatisme survenite in urma accidentelor rutiere. iata ultimul caz. partea medicala va fi cinica si o sa vedeti de ce.
pacientul are (inca!) 19 ani. e in spital de 6 saptamani. este un baiat "spalat", cu par cret, canepiu si cu trasaturi blande. nu stiu cum este el de fapt pentru ca de vorbit, n-a vorbit niciodata de la internare. n-a vorbit pentru ca n-a avut cum. mandibula ii este prinsa cu sarme de contentie la maxilar. are un tub care ii intra in stomac – adica, o gastrostoma. chestia e logica: daca are gura fixata cu sarme, pe unde sa manance?
a avut traumatism craniocerebral si toracic. combinatia asta = mortalitate 80% oriunde
