sebastian-corn on Dec 28 2010
PROGRESUL MEDICAL – LA ROMÂNI
Motto:
Omoară-l, băh, cât e mic, că al’fel te face el pe tine!
Păi să vedeţi cum stau lucrurile. De fapt.
Hai să vedem specialitatea X, specialitate chirurgicală şi alta nu! Nu incizii de buboaie, nu exereza unghiilor încarnate – nu, nu: vorbim de o specialitate zdravănă, de băieţi numai unu’ şi-unu’! Ca preambul, am să vă povestesc că acum mulţi, mulţi ani, într-o gardă, am constatat că Bucureştiul, centru universitar, capitală de judeţ, de ţară şi de sud-est european, Bucureştiul, aşadar, nu era în stare să absoarbă doi (2!) pacienţi care prezentau o maladie catastrofică ce ţinea de specialitatea X… citeşte mai departe
sebastian-corn on Sep 13 2010
Onorariul profesorului Juvara – legendă urbană
Se spune că un mare profesor de chirurgie, Ion Juvara pre numele său, l-a operat cândva pe un ins cam amărât care era bolnav foarte – practic, pacientul a ajuns lat la spital şi nimeni nu-i mai dădea nici o şansă. O intervenţie practicată la timp şi cu mare talent, însă, l-a salvat pe individul cu pricina. Suntem prin anii ’50, la Bucureşti, în plină campanie contra burjuilor, a numelor româneşti de tradiţie, a intelectualilor etc.
Văzându-se salvat, gata de plecare acasă, pacientul îl întreabă pe profesorul Juvara:
- Cum pot să vă răsplătesc, domnule profesor? Mi-aţi salvat viaţa.
- Tu ce lucrezi? – se pare că l-ar fi… citeşte mai departe
sebastian-corn on Jul 30 2010
LEAPŞĂ TARDIVĂ CU CIREŞARI (de la tapiru’)
N-am ce să fac. Trebuie s-o zic p’a dreaptă. Am să mărturisesc.
Cărţile pe care le-am citit de cele mai multe ori n-au fost nici Un veac de singurătate, nici Ulysses, nici Casa Buddenbrook, nici Zgomotul şi Furia… N-am dat pagină după pagină, febril şi cu ochii scoşi de somn, nici la lectura lui Borges, nici la Andrei Makine, nici la Tolstoi şi nici la Dostoievski. Nu m-au trecut frisoane de plăcere sau de teamă nici în veghea din lan, nici urmărind călătoria pe mare pe urmele balenei, nici stând cu ochii aţintiţi la păţaniile unui cavaler nebun…
Pe aceştia toţi, ca să zic aşa, i-am ţinut minte din prima. Şi i-am citit pe îndelete. Aşezat. Cogitând. De parcă aş fi trăit o dragoste din aceea, matură, călduţă… citeşte mai departe
sebastian-corn on Aug 07 2008
Varujan Pambuccian – legenda urbană
Habar n-am dacă în afara numelui, a jobului şi a pregătirii universitare mai e ceva adevărat despre Varujan Pambucccian în acest post. Povestea de mai jos este, în schimb, extrem de "adevărată", întrucât am auzit-o, cu variaţii nesemnificative, în decurs de v’o douăj’ dă ani, din trei surse diferite. Cu alte cuvinte, mă doare-n cot de realitatea existenţei lui Varujan Pambuccian – el există, deja, în legendele urbane ale Bucureştiului după cum vă zic io, aici.
Şi nici n-avea cum să nu existe, că prea e altfel! Io nu l-am cunoscut niciodată, da’ de ştiut, ştiam dă iel, aşa cum ştia tot cartierul Titan: îl ştiam dân cauză că avea o figură ciudată şi un aspect bizar, încă dă mic: era un ins voluminos, cu o tipologie deloc asemănătoare celor din jur
