Archive for the Tag 'jurnal de front'

 

Şi, buf, la greci, lângă Delphi!

 

 

… aşadar, fiţi atenţi: buful era pus la loc sigur, în ascunzătorile cele mai dosite de pe vapor (veneam cu electronice şi cafea de la Anvers, plus blugi şi ţigări de toate naţiile de la Tripoli de Liban), iar noi ne îndreptam, fericiţi, spre casă – casa se numea şi atunci, ca şi acum, România, numai că era mai socialistă şi nu găseai în ea de nici unele. Nu fusese un voiaj lung: abia dacă lipsisem vreo două luni din ţară dar, cu toate astea, băieţii se bucurau din cale afară şi mă întrebau pe mine, învăţăcel la prima ieşire pe mare, botezat la dublu şi la Bosfor şi la Oceanul Atlantic… citeşte mai departe

John Johann Ţiriac

Ce-ai păţit, Ioane?

Ai fost în şapte ţări în cinci zile şi s-a luat lumea de matale că fac românii demonstraţii? Te-ai simţit ruşinat de conaţionalii tăi, coane? Da’ ce s-a întâmplat cu mata de te-au lăsat ăia d’afară fără replică? Cum naiba nu le-ai dat peste nas cu Londra, Paris, Bruxelles, Berlin? Chiar aşa de rău ai ajuns, coane? Nu i-ai plesnit cu faza că şi lor, la vest de Szeged, le-a scăzut ratingul de ţară, că-şi muşcă pumnii de ruşine că demonstrează, alea-alea? 

Parcă erai mai tare pe vremea când te băteai pe viaţă şi pe moarte cu Stan Smith… Ţi s-a albit sângele de la limfă, sau ţi s-a înverzit de la bani, de nu mai e roşu ca pe timpuri?

Şi te mai lauzi că… citeşte mai departe

Strada – ce-i lipseşte ACUM

Străzii îi lipseşte un şef.

Îi lipseşte un individ care să ducă UNDEVA, nu prea contează unde, lumea care protestează.

Nu, nu mă refer la cineva din opoziţie. Nici la cineva din sindicate. Poate că acel cineva doar pândeşte în spaţiul public. Poate că nici el nu ştie că se află acolo, pândind.

Cred că e bărbat. Cred că are cam 45 de ani, plus-minus… Poate că e înalt şi mai degrabă slab. Cred că ştie să vorbească şi mai cred că ştie să se uite pe deasupra mulţimii cu ochi destul de tăioşi-visători. Mai ales tăioşi, însă. Nu trebuie să aibe un look de gânditor, nu, nu! O chestie energică, pricepeţi, o chestie energică, başca ceva tuşe ascetice.

Dacă mai are şi tupeul să aibe o atitudine dură, bruscă, la limita legii… citeşte mai departe

VIETNAM HUEY ÜBER DACHSTEIN – REMIX DE JALE…

 

Bad Ischl…

 

 

Ce înseamnă Bad Ischl? Păi, înseamnă aşa: prinţesa Sissi, drăguţul de împărat Franz Iozef (sic!), spa de vară pentru curtea de la Viena, târguşorul unde a făcut Jörg Heider şcoala primară şi unde Franz Lehar şi-a cumpărat casă, şi, mai ales, staţiunea de vară preferată a protipendadei vieneze. Metternich, Bruckner şi Brahms îşi petreceau vacanţele prin zonă, chestie de înţeles: Franz Jozef dimpreună cu a sa curte frecau menta en gros pe aici. În consecinţă, mi-a fost imposibil să nu stabilesc oarece corespondenţe simbolice cu localitatea Sinaia şi vreau să spun că Sinaia (mă refer la Sinaia standard!) n-a ieşit chiar rău din încleştare.

 

VIETNAM HUEY ÜBER DACHSTEIN – REMIX DE JALE…

 

Obertraun + zona

 

 

 

 O chestie naşpa la austriecii ăştia e haleala. Sunt subţiri de tot, frate – mai încolo o să vă spun eu ce şi cum… În rest, însă, au o ţară perfectă, la munte cel puţin. Vreau să spun că dacă cineva ar putea să transplanteze sarmalele, pomana porcului, varza murată, mititeii, ceorba de burtă şi bulzul pe tărâmurile lor aseptice, n-ai mai avea nevoie de absolut nimic, că prietenii ar veni ei singuri la tine…

Dar, chiar şi aşa, fără mâncare noastră cleioasă şi din adânc colesterolică, tot mi-aş lua o căsuţă la Obertraun, drept pentru care m-am apucat de Loto. Cre’că face bine la… citeşte mai departe

VIETNAM HUEY ÜBER DACHSTEIN – REMIX DE JALE…

 

ExYugoslavija + Obertraun

 

 

 

– Adică, pe domnul acela îl cheamă chial pe plietenul nostlu, Titos? – insista căluţul de pluş.

– Nu, măi, Pony, offff, ce gleu de cap eşti! Îl cheamă Tito, nu Titos, îi răspundea Haralambina, râzând în gura mare.

Între timp, motocicliştii austrieci care aşteptau să treacă graniţa, trecuseră la ţinuta bust – chestie discret scârbavnică, pen’ că erau cam graşi şi aveau şoriciul prea roz; în plus, năduşiseră plenar, dar, deh, în Balcani, verile-s mai călduroase…

Deodată, motarzii au tăcut mâlc şi au prins să se holbeze la nişte biciclişti băştinaşi care se… citeşte mai departe

VIETNAM HUEY ÜBER DACHSTEIN – REMIX DE JALE…

sau…

 

 Faze în Srbjia

 

 

– Tati, de ce sclie acolo de Titos al nostlu?

– Nu scrie Titos, scrie Tito! Ti-to!

– Heeei, se miră Haralambina, fără să mă bage în seamă, au auzit şi domnii de aici de cămila mea de acasă?

E din ce în ce mai insistentă – are ea o jucărie albastră de pluş (eu zic că-i girafă, ea zice că-i cămilă), o jucărie pe care a botezat-o deîndată ce-a primit-o: i-a spus Titos. În consecinţă, ghicesc încurcătura Haralambinei, dar mă doare în cot: profit de interesul ei ca să-i bag, pe scurt, o informare istorică pertinentă. Un rezumat, pricepeţi? Că cine a fost Tito… Că ce a dres… Că războiul al II-lea… citeşte mai departe

VIETNAM HUEY ÜBER DACHSTEIN – REMIX DE JALE…

 

 

… sau,

 

O călătorie prin Celţia Mare

 

… sau,

 

La vest de Szeged

 

 

Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că am pornit în călătoria din vara asta hăt, demult – tocmai din august, 1995! Eram într-un autocar dărăpănat, numai table scâlciate, care se scurgea la vale prin Ioropa, coborând şontâc-şontâc taman de la Glasgow şi amorţiserăm cu toţii, şoferii inclusiv. Eram adormiţi, era scârbiţi şi transpiraţi, ba chiar cred că duhneam, iar autocarul zornăia din toate pistoanele, niturile şi încheieturile, vibra şi tuşea, pârâia şi se cutremura de ziceai că e gata-gata să se rupă în bucăţi. Îmi vâjâia capul, stăteam cuminte pe… citeşte mai departe

Schisma

 

Ori de câte ori tânjesc după aşa ceva…

… îmi amintesc că cei care au tânjit la vremea lor după aşa ceva, i-au călcat în picioare pe cei care pictau aşa:

Există un channel pe youtube: http://www.youtube.com/user/Evropae .

Evropae, cel ce îl utilează cu clipuri, are 24 de ani şi se reclamă a fi tradiţionalist. Om cu lecturile lui, nu puţine, după cum sugerează uploadurile. Channelul lui nu are o vechime decât de vreo jumătate de an. Are deja 553 de subscriberi şi 430 de prieteni.

Vedeţi ce vârste au prietenii şi subscriberii. Mai căutaţi şi cele câteva clipuri despre Corneliu Zelea Codreanu pe care Evropae le-a urcat… citeşte mai departe

ARGHEZI, NEMŢII ŞI ROMÂNIA CA SOARELE SFÂNT DE PE CER

 

Aflu recent că Tudor Arghezi s-a aflat în situaţia ambiguă de a fi fost închis de două ori din cauza nemţilor.

De ce am spus ambiguă?

Pentru că Arghezi a fost închis prima oară din cauză că i-a iubit prea mult pe nemţi (a fost cam colaboraţionist în WWI), iar a doua oară pentru că s-a luat de nemţi cu un exces de snagă (Baroane…). Oricum, cele două episoade sunt despărţite de aproximativ două decenii, fapt care ne arată nouă ce idilă prelungită şi plină de năbădăi a funcţionat între nemţi şi Arghezi.

Despre această idilă înfocată ne-a mai scris şi domnul Lucian Boia o carte şi, tot despre ea, auzim în metrou, prin staţii, prin taximetre, pe la beţii şi pe la televiziuni.

“Ehei, dacă… citeşte mai departe

COMUNICAT SINDICAT “DR. IOAN CANTACUZINO”

Federaţia Sindicatelor Medicilor “Dr. Ioan Cantacuzino”

 

COMUNICAT

 

Federaţia Sindicatelor medicilor “Dr. Ioan Cantacuzino” este solidară cu mişcările sindicale care au loc în 27 octombrie în Bucureşti. Politica ne obligă să ieşim în stradă alături de toţi colegii noştri sindicalişti, dar, când mai multe zeci de mii de oameni bat la porţile Guvernului şi ale Parlamentului României, considerăm că este nevoie de cineva care să le asigure sănătatea. Suferinţele românilor sunt şi aşa nemăsurat de mari, pentru a-i împovăra şi cu lipsa de acces la serviciul medical calificat.

În consecinţă, solicităm corpului medical să stea şi această zi în spitale, în aceleaşi condiţii improprii de lucru, pentru a-i sprijini pe cei care au nevoie de ajutor şi care luptă pentru drepturile salariale… citeşte mai departe

THE SUN ALWAYS SHINES ON TV…

Ehei, dragii moşului, şi se întâlniră într-o bună zi de… vară? Sau, o fi fost o zi de iarnă? Mă rog, nu mi-e clar în ce anotimp s-a petrecut întâlnirea pe care o să v-o povestesc, dar cert e că se întâlniră, măre, templierii ca să stabilească… hm… să fi fost templierii, sau masonii? Sau te pomeneşti că erau iluminaţii? Mă rog, poate că nu era vorba decât de câţiva membri ai Grupului Bilderberg – că ştiţi că despre asemenea lucruri nu poţi să fii niciodată prea sigur… Eh, cum-necum, iată că într-o bună zi se întâlniră, aşadar, nişte decidenţi mondiali, discret nervoşi că marele lor proiect comunist o luase în bălării. 

CUM M-AM ÎNTÂLNIT CU MINISTRUL BAZAC

Pentru o mai bună înţelegere a textului de mai jos, nu scăpaţi din vedere următoarea aserţiune: principalul nostru inamic sunt cei ce transformă dreptul de semnătură în uzufruct. Uzufructul poate fi financiar sau relaţional; din cauza acestui uzufruct, lumea se împarte în inşi care decid într-un mod profitabil şi în inşi care prestează activităţi profesionale. Trebuie să circumscriu problema, aşa că vă anunţ că situaţia de mai sus se aplică, în special, la realitatea românească.

 

 

Un citat din George W. Merck

“We try to remember that medicine is for the patient. We try never to forget that medicine is for the people. It is not for the profits. The profits follow, and if we have remembered that, they have never failed to appear. The better we have remembered that, the larger they have been.”

George W. Merck, 1950

 

Fragmentul ar trebui citit, în egală măsură, de medici, de politicieni şi de pacienţi, cu maximum de atenţie, cu toate implicaţiile sale. În opinia mea, acest citat sintetizează extrem de clar spinoasa problemă morală a onorariilor şi a plăţilor din medicină, în general şi de oriunde.

Mai sunt doar şase zile până la Gala Medica de la Teatrul Odeon din 16 martie 2009. În consecinţă, sper că

CADOU DE LA O PACIENTĂ

   O fază mişto. Am primit de la o pacientă o “şpagă” care constă într-o carte. Mi-a oferit-o aşa, cumva, complice, spunându-mi că a auzit de demersul cu scrisoarea deschisă adresată ministrului sănătăţii. Eh, mă felicită pacienta pentru atitudine, ne luăm la revedere etc. şi, odată rămas singur în cabinet, mă şi reped, hulpav, să văd ce cadou am primit.
   Eh, şi ce carte credeţi că mi-a oferit?
   Don Quijote de la Mancha, fir-ar să fie…

COLEGIUL MEDICILOR – MUTAREA AŞTEPTATĂ (later edit!)

Iată, aici, interviul pe care l-am dat celor de la frontnews.ro 

Având în vedere cele spuse în interviu,  aş propune, atât pacienţilor cât şi medicilor, să urmărim în viitorul extrem de apropiat ce mutări va face Colegiul Medicilor. 

Sper ca semnalele pe care le va da Colegiul să constituie un răspuns pentru problemele pe care le-am discutat în ultima vreme.  Deocamdată, Colegiul şi-a exprimat disponibilitatea de a se transforma, plecând de la premisa că împotriva politicilor deficitare din sănătate, ca să folosesc un eufemism, medicul trebuie să se alieze cu pacientul.

Aceasta este şi convingerea mea, mai ales că, printre altele… the name of the game is money! Până când nu vom afla, cu certitudine, ce soartă au banii plătiţi la sănătate, cu alte cuvinte, până când nu vom afla… citeşte mai departe

PACIENTULUI ROMÂN – UN CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT: O SĂ ALEGEM, DIN NOU, TĂCEREA?

  

Acum 27 de ani, când intram în operaţie, primeam mănuşi chirurgicale din cauciuc gros, cu două numere mai mari decât mâna mea. Acum, în locul mănuşilor groase şi mari, primesc mănuşi excesiv de subţiri care se rup de două-trei ori într-o intervenţie. Atunci era rău, dar nici acum nu-i bine. Un profesor a sintetizat situaţia după cum urmează: „sistemul medical s-a schimbat extrem de mult, dar n-a ieşit nimic, fir-ar să fie…”

Ragaz de câteva ore

Vă rog să-mi scuzaţi tăcerea. Concluziile acestor zile vor fi postate astăzi, în măsura posibilului, sau peste cel mult 24 de ore.

E foarte mult material de compilat. Sunt multe probleme de dezbătut, dar forma acestor concluzii trebuie să fie cât mai simplă şi cât mai inteligibilă.

Încă o dată: scuze pentru întârziere… citeşte mai departe

Face 2 face cu un secretar de stat din sanatate

Azi, 13 februarie, la orele 16.00, la Realitatea FM.

Adica la radio, da?

Cat de curand, o sa public un post cu concluziile pe care le-am tras in aceasta saptamana de alergatura. Concluziile vizeaza atat practica medicala, dar si pasurile pacientilor, problemele de comunicare-relationare medic-pacient, dar si actiunile si implicarea unor organisme deja existente (Colegiul Medicilor, Camera Federativa, Comisiile de Specialitate, Ministerul, Casa de Asigurari de Sanatate). Nu va speriati – o sa fie un material absolut inteligibil si placut de citit, ceea ce nu inseamna, insa, ca o sa va faca bine.

Si, oh, da, va fi vorba si despre bani. Va fi vorba despre banii nostri, bineinteles, si nu ma refer acum nici macar cu un capat de gand la onorarii, spagi, sau cum vreti sa le… citeşte mai departe

Pe scurt

Sunt lat, aşa că o să fiu frugal.

Interviu la RFI – va fi difuzat sâmbătă, 21 februarie, la ora 12.00

Interviu la “Gândul” – o să apară în ediţia de mâine, 12 februarie.

Discutat cu o distinsă profesoară de management sanitar – am încercat să circumscriem problemele.

E nevoie de vizibilitate. Presa în ansamblu e cu capul afundat în nisip. Probleme mai importante.

Mai trebuie să mai moară vreun pacient?

 

p.s. – mai sunt 78 de zile până la ieftinirea medicamentelor anunţată de d-l ministru Bazac. Îi urez un succes sincer în acest demers… citeşte mai departe