Enisala 5. Coda magna splendens Bun. Ştiu sigur că în ziua în care l-am cunoscut pe Iovik, ascultam Bolero, de Maurice Ravel, varianta dirijată de Daniel Barenboim în 1997, la Waldbühne. Fireşte, muzica era doar un pretext: d-l M. tocmai îmi depăna povestea unei farfurii chinezeşti Ding – un exemplar conservat în condiţii excepţionale, din…
Tag: foileton mainstream
IOVIK – 0.4 (foileton – penultimul episod)
4. Scherzo occulto Aşa am ajuns să aflu că nimeni nu se făcea vinovat de faptul că foştii prieteni ai lui Iovik păreau să fi uitat de el (şi viceversa). Pur şi simplu, Iovik nu era de găsit oricât de mult l-ai fi căutat, aşa că aserţiunea lui Alvin Toffler din anii ’70 (cea referitoare…
IOVIK – 0.3
3. Moderato cantabile Privesc unul dintre rarele peisaje pictate de Iovik – liziera unei păduri sumbre, cu copaci conglomeraţi într-o uriaşă pată neagră, murdară, presărată cu tonuri cenuşii, ca o turbărie 3D înălţată pe verticală. Pădurea, mâloasă, gata să se descompună parcă, se află pe malul unei bălţi vâscoase, kaki. În…
IOVIK – 0.2 (foileton)
Priveşte! 2. Andante, molto prezioso Bineînţeles că, în primele zile, habar n-aveam ce trebuia să fac pentru a-i da o cotă cât mai înaltă lui Iovik. Când am încercat să deschid subiectul în faţa domnului M., acesta mi-a replicat, oarecum distrat: – Vorbim despre o lucrare de artă. Lucrarea ta de artă. Cum aş…
IOVIK – 0.1 (foileton)
Pondicherry atacat de britanici 1. Allegro, ma non tropo Îmi amintesc perfect ziua şi ora în care am văzut, pentru prima oară, un tablou semnat de Iovik: era în 21 aprilie 1996, pe la ora 16.00. Pe vremea aceea eram încă un începător în ale antichităţilor, aşa că mă ţineam, toată ziua…
CARTEA LUI ANTON CANTA – un rotulus – 0.11, adică ultimul
Trecuse binişor de ceasurile prânzului când Anton ieşi în drumeagul desfundat şi plin de noroaie ce ducea spre Târgul Moşilor. Pe drumeag: carete şi caleşti, negustori călări şi pe jos, ţărani cu cobiliţe, care trase de boi, nenumăraţi copii, salepgii, cerşetori, geambaşi, o grămadă de ţigani fără treabă şi câţiva popi – care…
CARTEA LUI ANTON CANTA – un rotulus – 0.10 (penultimul)
Ieşind de la legaţie, Anton se strecură pe nevăzute pe lângă caleaşcă – îl auzi pe Fane râzând alături de ceilalţi surugii care aşteptau în frig şi-n zloată, după care o luă tiptil, furişându-se pe uliţi până la birtul lui Chesaru, ăla de la maidanul Episcopiei. Decum intră, îl zări…
CARTEA LUI ANTON CANTA – un rotulus – 0.9
– Regretam, începu domnul Gherghy, stâlcind cuvintele, tar tomnişoara Tilly este racita, tonc, ce sera matemoiselle Ilona qui chantera ce soir… Aşadar, o s-o văd, îşi spuse Smaranda, sumeţindu-se. Se sili să nu privească în jur, dar invitaţii erau numai ochi şi urechi la scena improvizată în salonul cel mare al…
CARTEA LUI ANTON CANTA – un rotulus – 0.8
Eh, cum-necum, de ce-de nece, din seara aceea, Anton şi Ilona începură a se plimba prin târg şi pe lângă târg cât era ziulica de lungă, fără să ţină cont nici de gura lumii şi nici de cum era vremea pe afară. Trupa Gherghy locuia la hanul Castrişoaiei, pe Podul Mogoşoaiei, aşa că…
CARTEA LUI ANTON CANTA – un rotulus – 0.7
Oare ce-o să fie aici peste o sută de ani? – se întrebă Anton în timp ce cobora din caleaşcă. Sau peste două sute? Chiar aşa – ce-o să fie aici în 23 septembrie 2018? Se uită de jur împrejur: îndărăt, dincolo de gârlă erau codrii deşi ai Lupeştilor, printre care abia dacă se…
CARTEA LUI ANTON CANTA – un rotulus – 0.6
Blestemaţii… blestemaţii, îşi spunea boier Colţescu, repezindu-se spre careta trasă pe uliţa din spatele casei franţuzului. Iar prăpăditul ăla de Anton, of, lua-l-ar dracii şi pe el! Uite cum îmi crapă mie obrazul pentru un nebun, fir-ar să fie! Mormăind şi suflând ca un gânsac furios, boier Colţescu se urcă în caretă şi-l…
CARTEA LUI ANTON CANTA – un rotulus – 0.5
– Eh, cum naiba… – se răsuci Colţescu deodată, dând în sfârşit ochi cu indianul care, aşteptând potolit în penumbra holului, continua să clatine din cap, privindu-l zâmbitor. De Segonzac deveni mai agitat. Se ridică, schimbă câteva vorbe în şoaptă cu indianul, după care îi strecură lui Colţescu: – Se pare că oamenii…
CARTEA LUI ANTON CANTA – un rotulus – 0.4
Italianca în Alger a fost jucată la Cişmeaua Roşie de trupa Gherghy, trupă venită de la Viena după amabilele (şi, mai ales, insistentele!) intervenţii ale cavalerului de Gentz, favoritul prinţului Metternich – lucru ce cântăreşte în povestirea noastră, după cum vom vedea. Convins pe deplin de misiunea sa artistică la porţile orientului, domnul Gherghy, directorul…
CARTEA LUI ANTON CANTA – un rotulus – 0.3
– Of, of, bărbate, odată şi-odată tot o să trebuiască să te hotărăşti, începu Smaranda, râzând. Ori veşminte turceşti, ori nemţeşti… – Da’ ce? Nu-s’ bine aşa? – făcu el pe miratul şi se privi în oglinda cea mare din hol. Ei, hai că nu-s’ chiar aşa de urât, măi Smărăndiţo!…
CARTEA LUI ANTON CANTA – un rotulus – 0.2
– Lu’ blestematu’ ăsta de gineri-miu, i-a lăsat curva aia de mă-sa ardei în fund, se plângea Colţeasca a bătrână. – Las’, cocoană, o mângâiau prietenele, că pân’ la urmă o să-i vină şi lui careva de hac. – Poate doar dac-or mai veni ruşii ăia, că pe-ai noştri i-a dovedit pe toţi, nu…
CARTEA LUI ANTON CANTA – un rotulus – 0.1
Am aflat povestea de mai jos de la proprietarul unei cafenele de pe strada Popa Rusu, el însuşi aflând-o în copilărie de la tatăl lui, un armean pe nume Raul Gulbenkian. Cine ştie dacă povestea cu pricina n-ar fi rămas uitată pe vecie dacă proprietarul cafenelei n-ar fi fost forţat să şi-o reamintească…
2 Mai – Vama Veche (foileton mainstream – 0.9 – ultimul episod)
8. Dimineaţa era răcoroasă. Soarele nu răsărise încă. Dan se uită după carafa cea pântecoasă – nici strop de apă în ea. Se gândi să se ducă la fântână, dar Lali, tătăroaica, îl ghici, ca de obicei, şi se dădu jos din pat înaintea lui. – Un’ te duci? – o întrebă în şoaptă. Dacă…
2 Mai – Vama Veche (foileton mainstream – 0.8)
7. – Cinci grade babord, ordonă fiul Fevroniei pe când vedeta trecea pe sub podul mobil de la intrarea în portul Mangalia. – Cinci grade babord, confirmă timonierul. – Maşina uşor înainte! Driiiiing! Luţă privea la girocompas din spatele timonierului. Nu avea ce să caute acolo, în sala de comandă, numai că, în seara aceasta…
2 Mai – Vama Veche (foileton mainstream – 0.7)
6. – Şi nu care cumva să pleci mai târziu de 2.00 noaptea, zise fiul Fevroniei. Ţii 135 de grade, cât mai aproape de 135 de grade, cam o oră; după aia, o iei paralel cu ţărmul, adică pui la 180 de grade şi-i dai drumul la motor, ’nţeles? Dacă ai putea să porneşti pe…
2 Mai – Vama Veche (foileton mainstream 0.6)
5. Mama lui Luţă duse mâna la ochi şi icni în plâns. Rata ieşea din pădurea de la marginea satului, stârnind un nor de praf. Dacă apăruse rata, sigur era trecut de patru după-amiaza. Dacă rata ar fi întârziat încă puţin, oare Nina ar mai fi avut acele ciudate premoniţii, peste un an şi jumătate,…