Archive for the Tag 'distopia'

 

Kröller-Müller

 

krollermollergebouw

 

Să ne imaginăm că doamna M.V. sau doamna D.P. sau perpetuu inexistenta doamnă I.Ț., soții de oameni bogați, care țin pagina întâi a presei online, ar fi cuprinse de plictiseală. Dacă s-ar întâmpla așa, atunci, pe la vârsta de 35-36 de ani, ele s-ar apuca de un  curs de „înțelegere a artei” și, poate că după vreo două-trei decenii, ne-am alege și noi cu un muzeu de pus în ramă.

În realitate, însă…

În realitate, însă, n-o să rămânem decât cu niște colecții rătăcite prin case de care nu se aude. Ieri am vizitat colecția familiei Macovei, din strada 11 Iunie – picturi de Petrașcu, Ciucurencu, Tonitza, Pallady, Maxy, Țuculescu, printre piese… citeşte mai departe

TALIENE LA BALCIC

vara 2013 419

 

Văd o călătorie de la un pol la altul din 1991, mi-a fost anunțată de visul cu banane de azi-noapte. Imaginile din 1991: ce fețe, ce fel de a vorbi… Vremuri plicticoase, mă zbăteam ca dracu să ajung la capătul zilei – acum, pe la prânz, nu mai am chef nici să mă uit în jur, nici să ascult ce zice lumea. Erau alte zâmbete în 1991; chipurile erau mai variate și obiceiurile mai migăloase, ce oameni, puțini pofteau la contul perfect, nu bântuiau botoxul și silicoanele, graba era pentru fraieri, „a gentleman will walk but never run”. Și culorile erau mai șterse, retina nu-ți crăpa pe stradă, nu te mâna nimeni la shopping. Se râdea de prostii, mda, lumea… citeşte mai departe

Politicianului român – o lectură obligatorie

 

Înainte de a intra în politică (dar e valabil şi pentru cei care au făcut-o deja), aveţi de citit OBLIGATORIU (!!!) o carte comodă, nu foarte lungă, extrem de inteligibilă.

Mă refer la “Autobiografia” lui Benjamin Franklin, care a apărut şi în limba română într-o perioadă în care n-ar fi avut cum să facă parte din bagajul de lecturi obligatorii ale unui politician local.  Faceţi acest efort, n-o să vă ia multă vreme – cel mult o după-amiază. Se ţine minte uşor. Poate fi citită şi în tren sau pe plajă. Puteţi să citaţi din ea pe la tocşouri şi-o să daţi bine. V-ar ajuta chiar şi la Bruxelles, sau la Strasbourg… citeşte mai departe

elefantul

 

elefant prăvălit în omăt

împrăştie aburi

tresaltă

îl îngroapă ninsoarea

ochii-i se cască

nu zăreşte nimic

ştii bine că moare

uite-l că moare

 

e mort

 

din burtă o să-i plouă la vară pe dos

şi stelele-o să-i bâzâie-n ochi

soarele-o să-l despice în două

iar luna o să-l rupă-n bucăţi

(de mult îl pândea)

ştiind bine că-i mort

 

elefantul e mort

 

fii atent c-o să duhnească la vară

adulmecă-l bine de acum

uită de viscol

şi vezi-l de carne

vezi-l de pui

vezi-l de piei şi de păr

vezi dacă are pietre prin oase

ascultă ce vifor… citeşte mai departe

Ce-o să scrie manualul de Istorie…

… despre românii de azi?

… şi despre România ultimilor 21 de ani?

Ce-o să zică viitorimea, fraţilor, despre exerciţiul nostru politico-social? Despre Ilici şi Boc, despre Băse şi BoNbo,  despre căpşunarii care aduc mai mult PIB prin muncă personală decât industria neexilată pe alte tărâmuri, despre Olguţa şi Crin, despre Udrea şi Mazăre, despre Ion şi Vasile?

Dar despre presă, domnilor, despre presa zilelor noastre ce-o să se scrie?  O să consulte cineva Click şi Cancan, sau Adevărul şi Gândul, sau EVZ şi Jurnalul, la BCU peste ani şi ani? O să intre careva în arhivele CNA, să examineze prestaţia de la talk-show-uri, şi dacă o s-o facă, ce va afla?

Ce-o să se afle din anuarele statistice?  Dar din anuarele… artistice? Că filmele, că romanele… citeşte mai departe

ARGHEZI, NEMŢII ŞI ROMÂNIA CA SOARELE SFÂNT DE PE CER

 

Aflu recent că Tudor Arghezi s-a aflat în situaţia ambiguă de a fi fost închis de două ori din cauza nemţilor.

De ce am spus ambiguă?

Pentru că Arghezi a fost închis prima oară din cauză că i-a iubit prea mult pe nemţi (a fost cam colaboraţionist în WWI), iar a doua oară pentru că s-a luat de nemţi cu un exces de snagă (Baroane…). Oricum, cele două episoade sunt despărţite de aproximativ două decenii, fapt care ne arată nouă ce idilă prelungită şi plină de năbădăi a funcţionat între nemţi şi Arghezi.

Despre această idilă înfocată ne-a mai scris şi domnul Lucian Boia o carte şi, tot despre ea, auzim în metrou, prin staţii, prin taximetre, pe la beţii şi pe la televiziuni.

“Ehei, dacă… citeşte mai departe

În metrou, pe scaun, spre staţia Titan

 

După gardă îţi sar în ochi tot soiul de chestii.

Azi, de pildă, am constatat că diferenţa dintre frumuseţe şi banalitate încape doar într-un unghi – în unghiul de aplecare al capului.  Unghiul avea cel mult 20º, în acest caz.

Pe scaunul din faţa mea, o tipă. Până în 35 de ani. Îmbrăcată discret vraişte, în jeanşi luaţi de pe tarabe şi un fel de pardesiu vătuit, din pânză kaki, la care se adăugau cizme negre de piele întoarsă cu ţinte nichelate. Un chip dizolvat. Buze medii spre subţiri, colţurile gurii lăsate în jos, terminându-se sub forma unor S-uri italice, machiaj cu cromatică rezonabilă dar neatent finalizat. Pielea cam zgrunţuroasă. Poate că era şi un pic şaşie? În fine… Dacă era şaşie, abia ghiceai chestia asta. Pomeţii uşor ascensionaţi, fruntea mai degrabă îngustă, părul şaten… citeşte mai departe

I HAD A DREAM…

 

Doamne, ce mai vis am avut!… Vis d’ăla, nasol, taman pe dos faţă de cum ne explica Boris Pasternak: vreau să spun că visam igzact ceea ce-am auzit şi văzut mai mult şi mai mult în cursul zilei precedente şi nu doar acea idee abia sugerată, după cum stătea scris în Doctor Jivago… Fiţi numa’ atenţi!

Se făcea că mă grăbeam să ajung la spital. Alergam ca înecatu’ spre metrou, traversam în viteză printre maşini care treceau brambura pe roşu şi, când să cobor în staţia Titan, numai ce-mi cad ochii asupra unui lustragiu. Mi se părea ciudat: ce naiba căuta un lustragiu la intrarea în staţie, că nu mai văzusem unul de nu ştiu câtă vreme. Apoi, îmi dau seama că lustragiul nu stătea degeaba – curăţa… citeşte mai departe

Coincidenţa Pacientului Mofluz

“Nu ma pot abtine!!! Iti atrag terifiat atentia asupra unei sincronicitati jungiene absolut inspaimantatoare: tragedia (de la Maternitatea Giuleşti – nota împricinatului) s-a petrecut fix in ziua in care sistemul medical si-a privit primul fluturas de salariu drastic si samavolnic diminuat… à bon entendeur, salut!”

Am extras citatul de mai sus din comentariul Pacientului Mofluz… Nu, nu făcusem conexiunea cu pricina.  Nici acum, după ce am scris despre ea, nu-mi vine să mă gândesc mai departe – semnalarea acestei coincidenţe m-a cutremurat, mai ales în contextul în care primul lucru care mi-a venit în minte după cele petrecute la Maternitatea Giuleşti a fost sintagma :  uciderea pruncilor!… citeşte mai departe

N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.8 – ultimul

Viaţa unui om este rareori mai lungă de 28.000 de zile – iar cei care apucă 30.000 de zile în sănătate pot fi consideraţi împliniţi.
30.000 de zile… Of, călătorule, dacă vei merge de la Antiohia la Londrinum, e sigur că o să scoţi din buzunare mai bine de 30.000 de bănuţi!
Zilele – se spune că o zi de-a lui Brahma, adică o kalpa, durează mai mult de patru miliarde de ani. Fiecare dintre aceste zile durează mai mult decât o epocă brahmană (yuga), cu excepţia aceleia ce poartă numele de Mahayuga. Poate că este de interes să ne reamintim că trăim în cea mai scurtă epocă brahmană – aceasta

N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.7 (penultimul episod… :) )

N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.6

 

 
 
Mareşalul întoarse pergamentul de pe o parte pe cealaltă. Primise mesajul în cursul nopţii, iar solul, un bărbat scund şi subţire, cu faţa acoperită, insistase din gesturi (căci nu scosese o vorbă) ca mareşalul să fie trezit ca să-i înmâneze pergamentul direct, fără mijlocitori. Ciudat – alături de scrisoare se mai afla o batistă împăturită cu dichis, pe care Montgolfier dorise s-o deschidă imediat, numai că solul îi făcuse semn să n-o facă de faţă cu martori.
În batistă se aflau două flaconaşe minuscule ce conţineau un lichid precum cerneala neagră

N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.5

În cortul sultanului Barayat-Cutremur era răcoare şi mirosea a mosc, dar nu mai mult decât trebuia. Cortul fusese înălţat undeva printre pădurile de sicomori din Uskudar, pe un gorgan de unde se vedeau ca-n palmă atât Bosporul cât şi Constantinurbs.
 
Uskudar – pe malul asiatic al Bosporului de Miazăzi
 
Barayat-Cutremur era tânăr, iar chipul îi era mai degrabă efeminat, părând să nu-i justifice supranumele. Dacă la asta mai adăugai şi faptul că, din când în când, se uita – cu un aer visător!

N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.4

 

 
Beguma Chowdhury Akter – păstrătoarea giuvaerului din Pataliputra
 
- Porunceşte-le să nu mă mai lovească, răcni Beguma, zvârcolindu-se pe podea. Te implor, mărite mandarin, te implor!
Mercenarii de Zhong Huo încetară cu loviturile, dar Bodhidarma rămase neclintit – părea să privească la bătrână, dar înţeleseră cu toţii că gândurile-i vagabondau cine ştie pe unde. Poate că trăgea cu urechea la ciripitul păsărilor – se auzea foarte bine de acum, că bătrâna încetase cu urletele.
 

N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.3

 
Era trecut de două noaptea când Leonardo Da Vinci şi Vasco da Gama se strecurară afară din grădina de curmali a mănăstirii Chora, ieşind pe uliţele înguste ale Fanarului. Slavă Domnului că începuse să plouă – prea fusese cald în ultimile zile! Apele Cornului de Aur erau liniştite; se ghiceau doar patru galere Bizantine care patrulau în sus şi în jos, aţintind spre ţărmuri luminile iţite din oglinzile-petală. Dinspre Galata se auzeau, când şi când, bubuituri înfundate, semn că mercenarii de Zhong Huo încă trăgeau din culevrinele lor mari.
 
Cornul

N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.2

Contextul istoric al legendei
 
E cunoscut, îndeobşte, că cea de-a IV-a Cruciadă a fost un mare eşec: trupele ridicate de Bonifaciu de Monserrat la îndemnul lui Folke de Neuilly, n-au ajuns niciodată la Cairo, destinaţia de unde trebuiau să se răspândească precum pojarul peste Pământurile Sfinte, trecându-le prin foc şi sabie şi recuperând Marele Regat al Ierusalimului.
 
Bonifaciu de Monserrat, uns conducător al Cruciadei a IVA-a de Papa Inocenţiu III
 
Pacostea Cruciadei a IV-a s-a datorat – vai! – unui planning financiar inadecvat: fondurile adunate de forţele expediţionare au fost insuficiente (51.000 de mărci) pentru a acoperi datoriile contractate de Veneţia (85.000 de mărci) pentru construcţia flotei care avea să-i transporte pe cruciaţi la destinaţie. Dar, imixtiunea financiarului în

N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.1

 
 
Pataliputra este numele vechi al oraşului Patna, actuala capitală a provinciei indiene Biharia. Aşezarea, situată pe malul Gandjei, a fost locuită din cele mai vechi timpuri, fiind menţionată încă din lucrările lui Megasthene (secolul III pre-Christ), care o amintea sub numele de Palibothra, toponimic care, ciudat, s-a transmis cu aceeaşi pronunţie în lucrările călătorului chinez Fa Hsien, care a scris despre oraş tocmai în secolul IV post-Christ.
 
 

Scrisoarea lui Ildirim şi a lui Bodhidarma către mareşalul Montgolfier – rectificată!!!

Scrisoarea de mai jos a fost trimisă la 28 iulie, 1427, în timpul Cruciadei a IV-a, la Constantinurbs, trecând chiar pe sub nasul lui Enrico Dandolo.
 
 
 
Scrisoarea arăta în acest fel, fiind scrisă de unul dintre scripţii cei înţelepţi ai lui
Ildirim.
 
 
 
 
Ildirim a avut temeri foarte mari după trimiterea scrisorii, sultanul Barayat-Cutremur având deja motivele lui de neîncredere vizavi de Marele Vizir…
 
 
Scrisoarea şi personajele de mai sus fac parte dintr-un foileton de blog, denumit: "N-a fost giuvaer mai vechi la Pataliputra".