Archive for the tag 'de pe la noi'

Aug 28 2010

POVEŞTI CU URŞI

Published by sebastian-corn under Uncategorized

 

 

 

Nu ştiu de unde mi se trage frica asta de urşi! Habar n-am cine mi-a băgat-o în oase şi când. Îmi amintesc însă că, fiind foarte mic (probabil că aveam opt, cel mult nouă ani), am văzut într-un Pif o ilustrată alb-negru în care un ţăran medieval, dacă-mi e permis, aţintea un arc mărişor, cu o săgeată lucitoare, către un urs ridicat pe labele din spate, care căscase un bot năprasnic. Ţin minte că m-am întrebat atunci: ce naiba o să facă ţăranul ăla cu arcul lui cu tot când s-o repezi fiara aia peste el?

Era un articol despre la Jacquerie, în care ni se explica în ce fel ajunseseră ţăranii francezi… citeşte mai departe

18 responses so far

Aug 16 2010

RATB!

Published by sebastian-corn under Uncategorized

 

 

Mai acu’ o săptămână am avut treabă pe la postul TV X., tocma’ la celălalt capăt al oraşului. Voi mă ştiţi pă mine: nu mai merg cu maşina pân Bucale, neam! Pă dă altă parte, până la postul TV X., n-aveam cum să iau metroul – şi aşa se face că am ajuns să mă urc în autobuzul 335, autobuzul tinereţilor mele, autobuzul anilor mei de liceu, autobuzul chiulurilor mele subtile, linia 335 despre care, iată, abia acu’ am realizat cât de longevivă este.

Ah, persistenţa liniilor de autobuz din Bucureşti! Au, şi ele, remanenţa lor, trasează şi ele o istorie minimalistă, lasă urme, ne arată ce mai subzistă din interesul… citeşte mai departe

15 responses so far

Jun 07 2010

BUNA TRADIŢIE CARPATO-DANUBIANO-PONTICĂ…

Published by sebastian-corn under Uncategorized

 

Să începem cu începutul. Burebista: a făcut obiectul unui complot şi a fost asasinat. Aşadar, sfârşit violent.

Decebal: se sinucide, urmărit fiind de cavaleria romană. Prin urmare, sfârşit violent.

Gelu românul (ăl de s-a luptat cu maghiarii…) – săgetat de arcaşii adverşi. Sfârşit violent.

După aia, ba nu prea se ştie, ba nu au fost prea importanţi, ba au scăpat binişor. Numai că, odată cu Vlad Ţepeş, revenim în forţă, căci Drăculea piere asasinat prin decapitare, capul fiind trimis sultanului spre bună dovadă că lucrurile reveniseră pe făgaşul normal. Cu alte cuvinte, sfârşit violent.

Mihai Viteazu – piere decapitat. L-au decapitat de supărare, de furie, de teamă –… citeşte mai departe

25 responses so far

Feb 04 2009

SCRISOARE DESCHISĂ MINISTRULUI SĂNĂTĂŢII – un autodafé

Published by sebastian-corn under Uncategorized

(pentru că anumite lucruri trebuie să fie spuse, indiferent de consecinţe)


Domnule Ministru,

664 responses so far

Jan 27 2009

NICU, CEAŞCĂ, PATROCLE…

Published by sebastian-corn under Uncategorized

 

(leapşă primită de la Lorena)

 

Vă vorbeşte un ateu… Numai că sunt un ateu sceptic. O să vedeţi de ce am făcut această introducere.

Habar n-am avut cine e Niculae Ceauşescu până într-o dimineaţă de martie cam geroasă – pe bune, era negură afară şi era frig

45 responses so far

Jan 13 2009

CAZANGIUL

Published by sebastian-corn under Uncategorized

 

200px-prezidiul_rpr 

 

A fost odată ca niciodată…

Nu, nu, de fapt, n-a fost! Sau, a fost, numai că era un simplu cazangiu. Mda… Ca să fiu cinstit, prin anii op’zeci, şeful Organizaţiei

25 responses so far

Nov 19 2008

Încleştarea civilizaţiilor

Published by sebastian-corn under Uncategorized

 

 

Ca românu’ nu-i nici unu’, ne place nouă să spunem. De chestia asta s-a convins, pân 1991, şi un anume prof elveţian de ortopedie. Iată cum s-a întâmplat.

Profu’ cu pricina a venit în capitală, la o faimoasă clinică de ortopedie. Clinica respectivă, cu tradiţii şi tot tacâmu’, e localizată într-o

32 responses so far

Nov 15 2008

ARMATA ROMÂNĂ – UITÂND DE URĂ

Published by sebastian-corn under Uncategorized

 

 

Păţaniile de mai jos au avut loc pe vremurile acelea în care nu numai că habar n-aveam cine e prim-ministrul României, dar, chiar dacă aş fi ştiut-o, n-aş fi putut să-l înjur cu atâta foc ca în zilele astea în care executivul e condus de un provincial neterminat cu conexiuni fanariote.

Da’, dă-l în mă-sa pă Tări – io vreau să vă povestesc ceva ce s-a întâmplat înainte de 89. De fapt, ce

37 responses so far

Oct 20 2008

LUMINA LA OMU

Published by sebastian-corn under Uncategorized

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

8 responses so far

Oct 09 2008

Doar nouă feţe ale Kogaionului

Published by sebastian-corn under Uncategorized

 
 
   Se spune că Templierii ar fi fost cei care au inventat creditele şi cecurile la purtător. Se spune că bursele au apărut în secolul XI, la Cairo, printr-un joint venture fulminant la care au luat parte negustorii evrei şi cei musulmani, temporar înfrăţiţi.
   Dar… Prima cădere dramatică a cursului aurului a fost înregistrată în anul 106 post Christ, la Alexandria, în Egipt. În acel an, 165 de tone de aur prelevate din Dacia, după ultimul război daco-roman, au dus la prăbuşirea cursului aurului la Alexandria.
Cu alte cuvinte, atunci când romanii au ajuns în apropierea muntelui din imaginea de mai jos, munte descris impecabil de neclar de însuşi Strabon, a avut loc prima prăbuşire consemnată istoric a unui stock market.
 

17 responses so far

Jul 17 2008

Armeanul fără nume

Published by sebastian-corn under Uncategorized

 
 
"Trei români, un jidan, trei jidani, un armean…"
Vorba asta am auzit-o de la un coleg constănţean şi, să nu vă aşteptaţi ca formularea "jidan" să fi avut vreo conotaţie cât de cât peiorativă. De fapt, era o constatare intrată în folclorul constănţean, referitoare la capacitatea de adaptare şi la pragmatismul evreilor şi, mai ales, la cel al armenilor.
Până recent, eram pătruns de legenda urbană, de la Bucureşti de astă dată, conform căreia armenii ne păstrează nouă, românilor, o simpatie aparte datorată modului în care i-am primit după genocidul la care au fost supuşi la finele primului război mondial pe teritorii încă otomane.
Umpic de research, însă, mi-a demonstrat că avem relaţii cu mult mai vechi cu armenii. Practic, armenii au ajuns

49 responses so far

Jun 28 2008

Orşova – cârlig

Published by sebastian-corn under Uncategorized

Buuun, uite, ăsta post! E scris sub influenţa diapazonului, iar Maic ştie dă ce. Povestea începe de la această fotografie, recuperată din zoaiele lu’ recycle bin, amestecate cu imbecilitatea mea funciară din clipa în care ajung să mă folosesc de butoane, şurubelniţe, tastaturi, care de luptă şi armament convenţional.
 
 
Et voila! Mănăstirea cu pricina se numeşte Sfânta Ana şi se află cocoţată deasupra oraşului Orşova.
Care e treaba cu mănăstirea? Păi, construcţia ei a fost finanţată de Pamfil Şeicaru. Monsieur Pamfil a luptat pe dealurile Orşovei în WWI. Cu acea ocazie, insul a fost îngropat în pământ de explozia unui obuz austro-ungar. Scăpând de la îngropăciunea neprogramată, Pamfil s-a jurat că o să facă iel o mănăstire dulce şi frumoasă prin apropiere

8 responses so far

May 16 2008

Femeia ca garsonieră confort III

Published by sebastian-corn under Uncategorized

Azi dimineaţă, în metrou, am simţit în înghesuială cum o femeie era îmbrâncită zdravăn de tot. Absolut logic, m-am dat deoparte ca să-i fac loc să ajungă la o mult visată bară de susţinere.
Surpriză! Respectiva domnişoară m-a privit extrem de lung, oscilând între agresivitate şi plictiseală, cu aerul că "las’ că nu muşc eu din momeala asta", după care a luat-o târâş-grăpiş prin înghesuială, într-un loc şi mai aglomerat, refuzând o poziţionare echilibrată şi avantajoasă pentru orele 7.45, pe tronsonul Dristor – Piaţa Urinii.
Într-un post precedent, am adus vorba despre doamnele care ignoră cu desăvârşire gesturile de politeţe elementară venite din partea bărbaţilor rătăciţi printre noile reguli impuse de alergătura începutului de mileniu. Cea de azi, însă, a refuzat cu bună ştiinţă nu numai un gest politicos, ci şi

8 responses so far

May 13 2008

Orange mă tutuieşte, dom’ preşedinte!

Published by sebastian-corn under Uncategorized

 

Dom’ preşedinte,
 
Mă gândesc să vă scriu dă când l-am văzut pă domnu’ ăla, redactor/scriitor sau patron, ce-o fi iel, domnu’ ăla Liceeanu cred că-i zice, care domn nu s-a lăsat azvârlit dă la balconu’ Parlamentului când cu chestia aia de-ai făcut-o matale când ai dat cu toată snaga în comunism cu c mic. Dom’ Liceeanu ăla e priceput însă – mi-au zis mie unii care ştie cum e cu pisiurile astea, că Liceeanu vinde cărţi la orbi pă nişte CD-uri şi că pune o singură carte d’aia audio, care nici măcar nu iera întreagă până mai deunăzi, pune o carte d’aia, aşadar, pă nu’ş’ câte CD-uri, deşi până şi io am vazut că pă un singur CD d’al meu încap v’o doişpe episoade comprimate dîn serialu’ Lost, cu

18 responses so far

May 10 2008

telefonul mobil si porumbeii miresei

Published by sebastian-corn under Uncategorized

pe cand citeam articolele despre china din ultimul ng, nu ma puteam abtine sa nu constat paralelismul dintre numerosii indivizi galbeni, cu ochii piezisi si mai putin numerosii conationali, cu burti mari.
era acolo, in articole, o remarca de genul : "daca telefonul mobil nu are camera performanta si ecran color, chinezul de sorginte noua se simte rusinat".
daca schimbam chinezul cu romanul, fraza isi pastreaza pe deplin intelesul, reflectand aceeasi realitate pacatoasa : traversam niste ani, neblestemati pe de-a intregul inca, in care importante sunt accesoriile indivizilor. practic, spre deosebire de anii pre ’89 cand tot romanul se lupta pentru masina si video, acum lupta doar ce s-a mai diversificat putin.  s-au adaugat vizitele la supermarket, prilej de a-ti vedea concitadinii cum se plimba printre rafturi, impliniti, cu ochi

12 responses so far