Archive for the Tag 'da'

 

COSMOS – postare pentru copii și părinți disperați

Având în vedere că Teleenciclopedia e rătăcită printre Drăgușence, politicieni imbecili și Boți reconvertiți de media în artiști,

Ținând cont că în școli nu prea te mai învață nimeni DE CE-urile fundamentale,

Adăugând la asta că ăștia nu ne mai îndeamnă decât la shopping și la leasing,

Sperăm în oferta de primăvară, de la National Geographic:

httpv://natgeotv.com/uk/cosmos-a-spacetime-odyssey/videos/cosmos-trailer

 

Începe duminică, pe 16 martie, la ora 19.00  21.00, pe NatGeo.

 

&nbsp… citeşte mai departe

Calea Cadavrelor

 

malirv

 

Calea Cadavrelor începe pe North Col, la o altitudine de 7000 de metri, și se termină pe Vârful Everest, la 8848 de metri. Nu are borduri, nu e asfaltată, iar în preajma ei zac mai bine de 230 de alpiniști înghețați bocnă. Nu-i ia nimeni de acolo – cei ce se întorc pe propriile picioare, buimaci, amețiți, sfârșiți, degerați, cu creierele umflate, cu tromboze, înfometați, împuținați la trup – abia se pot căra pe ei înșiși, darămite să-și ridice morții lăsați în urmă.

Calea Cadavrelor… A deschis-o George Mallory, în 1921. Mallory absolvise Cambridge și fusese profesor în Surrey, unde-l avusese elev pe Robert Graves, scriitorul care ne-a lăsat Comitele Belizarie, Claudius Zeul și… citeşte mai departe

Esența medicinei

 

BHC 002068

 

Era în ianuarie 1945, în Ardeni. Era tare frig și ofensiva Wehrmachtului se împotmolise. Aceasta este o poveste scurtă despre un medic SS și este relatată de Jacques Delaunay, un istoric cu simpatii de stânga. Precizez asta ca să exclud eventualele discuții despre un parti pris al celui care ne-a supus atenției acest episod.

Așadar, Ardeni, 1945. În satul X se dădea o bătălie cumplită între un regiment SS și unul britanic. Ningea și era ger de crăpau pietrele. La un moment dat, britanicii trimit o delegație cu steagul alb și solicită o încetare temporară a focului: aveau prea mulți răniți, iar medicii lor nu făceau față. Nu doreau altceva decât să capete… citeşte mai departe

Un emoticon pentru medicii din Podgorica

 

Sosesc la noi în spital pacienţii români tranferaţi de la Podgorica. Îl examinăm pe primul dintre ei.

– Diagnostice?

– Confirmate.

– Rezolvare chirurgicală?

– OK!

Îl examinăm pe cel de-al doilea.

– Diagnostice?

– Confirmate.

– Rezolvare chirurgicală?

– OK!

Şi tot aşa, preţ de unsprezece pacienţi. Evaluaţi impecabil la Podgorica, cu diagnosticele de transfer scrise în latină, trataţi la milimetru, economic, direct la ţintă, fără exces de investigaţii şi fără figuri de stil – colegii din Muntenegru practică o medicină limpede, curată, asemănătoare unui text de Hemingway. Mai rar în zilele noastre…

Nu suport emoticoanele. Cu toate astea, pentru colegii din Muntenegru mi-aş imagina unul, căci cuvintele sunt de prisos.

Ei, bine, emoticonul cu pricina… citeşte mai departe

Corbul Haralambinei

 

 

 

Maître Corbeau, sur un arbre perché,
Tenait en son bec un fromage bon pain (ahem!)
Maître Renard, par l’odeur alléché,
Lui tint à peu près ce langage :
“Hé ! bonjour, Monsieur du Corbeau.
Que vous êtes joli ! que vous me semblez beau !
Sans mentir, si votre ramage
Se rapporte à votre plumage,
Vous êtes le Phénix des hôtes de ces bois.”
A ces mots le Corbeau ne se sent pas de joie ;
Et pour montrer sa belle voix,
Il ouvre un large bec, laisse tomber sa proie.
Le Renard s’en saisit, et dit : “Mon bon Monsieur,
Apprenez que tout flatteur
Vit aux dépens… citeşte mai departe

EUTANASIA

 

 

 

Oare de câte ori îi trece unui medic prin minte, la modul serios, cuvântul “eutanasie”?

Mie mi-a trecut de trei ori. Prima oară s-a întâmplat prin 1993, sau 1994. Era vorba de un pacient perfect lucid, cu o inimă brici, cu o funcţie renală fără cusur, cu un ficat impecabil şi cu o radiografie pulmonară care nu spunea nimic. (În România, pe vremea aia, CT-ul era de găsit doar în cărţi). Cu toate astea, omul se sufoca, şuiera din greu, era vânăt şi abia se putea mişca. Diagnosticul lui a fost stabilit doar la bronhoscopie, care a evidenţiat o tumoră de bifurcaţie traheală. Cu alte cuvinte, omul acela, sănătos în rest, nu mai avea… citeşte mai departe

Strada – ce-i lipseşte ACUM

Străzii îi lipseşte un şef.

Îi lipseşte un individ care să ducă UNDEVA, nu prea contează unde, lumea care protestează.

Nu, nu mă refer la cineva din opoziţie. Nici la cineva din sindicate. Poate că acel cineva doar pândeşte în spaţiul public. Poate că nici el nu ştie că se află acolo, pândind.

Cred că e bărbat. Cred că are cam 45 de ani, plus-minus… Poate că e înalt şi mai degrabă slab. Cred că ştie să vorbească şi mai cred că ştie să se uite pe deasupra mulţimii cu ochi destul de tăioşi-visători. Mai ales tăioşi, însă. Nu trebuie să aibe un look de gânditor, nu, nu! O chestie energică, pricepeţi, o chestie energică, başca ceva tuşe ascetice.

Dacă mai are şi tupeul să aibe o atitudine dură, bruscă, la limita legii… citeşte mai departe

1 Decembrie

 

 

 

LEAPŞĂ TURAMBARICĂ DE-O ZI

 

 

                                                                                Jurnalisind la Omu – 10 years after.

 

Cine ştie, se prinde… citeşte mai departe

În metrou, pe scaun, spre staţia Titan

 

După gardă îţi sar în ochi tot soiul de chestii.

Azi, de pildă, am constatat că diferenţa dintre frumuseţe şi banalitate încape doar într-un unghi – în unghiul de aplecare al capului.  Unghiul avea cel mult 20º, în acest caz.

Pe scaunul din faţa mea, o tipă. Până în 35 de ani. Îmbrăcată discret vraişte, în jeanşi luaţi de pe tarabe şi un fel de pardesiu vătuit, din pânză kaki, la care se adăugau cizme negre de piele întoarsă cu ţinte nichelate. Un chip dizolvat. Buze medii spre subţiri, colţurile gurii lăsate în jos, terminându-se sub forma unor S-uri italice, machiaj cu cromatică rezonabilă dar neatent finalizat. Pielea cam zgrunţuroasă. Poate că era şi un pic şaşie? În fine… Dacă era şaşie, abia ghiceai chestia asta. Pomeţii uşor ascensionaţi, fruntea mai degrabă îngustă, părul şaten… citeşte mai departe

Puterea Femeii…

 

Jeff Beck este, fără îndoială, unul dintre cei mai buimăcitori chitarişti ai momentului. Oscilând între jazz şi rock, mişcându-se între timbre aspre şi tânguieli pisiceşti, evoluând între ritmuri rupte, sincopate, şi piese cu tempo-uri dulcege, e genul de muzician care ne arată, pentru a câta oară, că studiul simplu, chiar dacă îţi ia 10 – 12 ore pe zi, nu înseamnă nimic fără un dram de feeling mixat cu subtilitate.

Aşadar, cu Jeff Beck ne-am înţeles.

Ce te faci, însă, când lângă un barosan ca Jeff apare o jună de numai 21 de ani care cântă la bass?

Păi, te faci ca închizi ochii ca să asculţi alchimia.

În piesa de mai jos, “Cause we’ve ended as Lovers”, Jeff începe tânguindu-se în tonuri acute, mai lansează câte o… citeşte mai departe

UN BLOGGER ALPINIST A DISPĂRUT…

 

Off, Turambare… Dă de ştire muntaţilor! Anunţă-i pe toţi! Spune-le că a mai plecat unul de-al nostru…

 

Semna cu pseudonimul Morcat. Călătorea. Urca pe munte. Iar de scris, scria aici.  De cele mai multe ori punea pe blog poze din călătoriile sale.

Ne-a anunţat că pleacă aici.  A ajuns, după cum a promis, în Micul Tibet. O să mai ajungă vreodată, după cum îşi dorea, în Rajahstan şi în Pundjab?

Pe 22 august, Malko îmi scria într-un comment că Morcat a dispărut – ironic, sau poate jungian (că tot vorbeam mai deunăzi de sincronicitate), commentul lui Malko a apărut chiar pe postul dedicat Muntelui Munţilor… Iar acum am primit confirmarea… citeşte mai departe

MUNTELE MUNŢILOR

 

 

 

Greaţă urbană.

 

Am chef de munte.

 

Să merg la Kogaion.

 

Să mă bântuie ceilalţi.

 

Să scârţâie zăpada.

 

Să… citeşte mai departe

Aha… Se poate şi aşa

Mda, de aici încolo începe chitara. Habar n-am cine este insul.

Numai ascultati-l cum cântă, of, blestematul!

Ştie, domne, muzică, au ba?… citeşte mai departe

King James I, medicina şi alte alea

Acu’, să ştiţi dă la mine o chestie: doctoria asta dă inervează publicu’ călător e doar un fel dă mentenanţă a speciei, aşa, un fel dă mecanică und ţevărie aplicată la uom. Îmi permit să zic treaba asta, fiind io chirurg, iar chirurgii, ştiţi bine, sunt doar nişte instalatori-meşteşugari. Dacă un doctor are mai mulţi copii, pă ăla mai dăştept îl face psihiatru, pă ăla dă intelijenţă medie îl face internist, iar pă taNpit îl face chirurg – aşa că-mi daţi voie să mă exprim în felu’ ăsta, da?
 
„Chirurgia elimină ceea ce este superflu, pune la loc ceea ce a fost dislocat, separă ceea ce s-a unit, reataşează ceea ce a fost secţionat şi repară defectele naturii” – treaba asta a

Cine e Thassos, sau…

… "Windy days in Thassos pe vremea non-brucellozei", mai pe înţelesul lectorilor anglo-saxonofili, mari iubitori ai salatei de filme hollywoodiene… Vedeţi că postu’ ăsta ie cam lung (cam cât o zi dă post) da’ voi mă ştiţi pă mine şi, în plus, promit că bag nişte fotografii (ah, Selim, de ce n-am darul tău la poze?).

Păi, Thassos. Thassos ăsta e o insulă suficient de mare ca s-o fi confundat cu uscatul continental în clipa când am intrat cu maşina în Kavala: aproximativ rotundă, insula are o circumferinţă de vreo 100 de kilometri şi e surmontată de un munte, Ypsarion pre numele lui, înalt de v’o 1200 de metri. Nu e departe de ţărmul Greciei – cu ferryboat-ul, de la Keramoti (preferabil celui din Kavala pentru că merge din oră în

ce-am vrut sa facem, Vovik si cu mine, cu Cartea-de-Anton Locureanu

am vrut s-o facem un rulou, text si grafica, cu enluminuri, asemanator unor cronici chinezesti facute cocktail cu manuscrise crestine. eu ma gandisem la un obiect de citit.
vovik a sarjat. i-a venit ideea unui cabinet de lectura. ruloul nostru pus pe o masa, masa pusa intr-un "cabinet" ingust, cam cat o contemporana cabina de wc ecologic, numai ca totul era din lemn. vovik vroia sa se aprinda blitzuri cand ajungeai la paragraful cutare, sa aiba loc zgomote si alte chestii.
era o chestie din preistoria multimedia, ca pe vremea aia nu vazusem pisiuri, iar de www nici nu se pomenise. un fel de obiect steampunk, in care sa se descarce arome la pasajul cu intrarea in gradina, sa se faca intuneric cand intamplarile ajungeau sa se petreaca noaptea, in care

o felatie americana

la psihiatrie in anul VI. caz. un pacient se plange ca din cauza prea multelor sedinte de felatie de care s-a bucurat, l-au cam lasat puterile. motivul? felatia energica determina aspirarea maduvei spinarii care imprumuta nebanuite cai fiziologice si anatomice pentru a se transforma in sperma, deversata copios pe orificiile naturale.

in consecinta, respectivul pacient n-a mai avut suficiente rezerve pentru a suporta asaltul vecinilor care locuiau cu un etaj mai jos. acestia au lansat un atac radioactiv asupra pacientului, iar el n-a mai putut sa se apere cu competenta de iradierea continua care traversa podeaua, urmarindu-i cele mai mici deplasari prin apartament. solutia a fost sa se refugieze in cada de baie, fiind indeobste cunoscut ca o cada de baie fabricata ante ’89 este rezistenta la atacurile… citeşte mai departe