Se cheamă: „Ne vom întoarce în Muribecca”
Tag: bucăţi de roman
Mi-au publicat o carte, adică lansarea lu’ “moi”
“Ei”, adică prietenii de la “mi-au publicat o carte”, sunt Editura Millenium Books. Cartea se cheamă Skipper de Interzonă şi e un text pe care am dat să-l public pentru prima oară în 1995, în Antologia Nemira pe care o pregăteam pentru Worldcon-ul de la Glasgow… Pe vremea aia, Skipperul era doar o nuvelă. Mi-a fost…
Parsifal – mai încolo
Bucureştiul s-a ridicat dintre mlaştinile mele, pe straturi de loess, marne şi nisipuri, străbătute (o simt clipă de clipă!) de râurile freatice izvorâte din munţi – din Piatra Craiului şi Bucegi, nu de altundeva. Târgul s-a întins agale printre lacuri, zăvoaie şi bălţi pline de stuf, în lunca unui râu domol, mocirlos şi…
Parsifal – post-initio
Imaginează-ţi, dragul meu ……….., că pasărea care tocmai s-a aşezat pe turla cu ceas a bazilicii Saint Mang (era un corb imperial, nemăsurat de mare) – imaginează-ţi, aşadar, că acea pasăre era cu totul şi cu totul vrăjită. Ştii ce se spune despre corbi: că au obiceiul funest de a croncăni batjocoritor. Corbul…
INTRO – PARSIFAL – 0.9
Au trecut câteva luni. Între timp, corbul devenise o prezenţă nelipsită – deja, îl recunoşteam ori de câte ori apărea prin preajmă. Puteam să-l deosebesc de alţi corbi, aşa că eram sigur că pasărea care mă aştepta la ieşirea din bloc, la prima oră a dimineţii, indiferent că ploua, că era ger sau…
INTRO – PARSIFAL – 0.8
– Deci nu vreţi să-mi spuneţi cum aţi face ca să-i daţi jos? – insistă fâţa. Filip Canta rămase pe gânduri. Îşi aprinse o ţigară. Ştia, of, ştia prea bine că toată lumea era cu ochii pe el. E momentul să precizez că acum, când scriu povestea lui Tudor Canta, cunosc motivele pentru…
INTRO – PARSIFAL – 0.7
Spuneam că petrecerea de revelion a fost un rahat. În primul rând că bărbaţii erau îmbrăcaţi cu toţii la fel – semănam cu o adunătură de liceeni din perioada socialistă, numai că eram mai burtoşi şi că aveam ţoale Armani în loc de uniforme de la Apaca. În ce le priveşte pe femei,…
INTRO – PARSIFAL – 0.6
– Hai că pun de-o paranghelie de revelion (el pronunţa franţuzeşte, hreveioohn) la mine acasă. O să vină toată gaşca… Ce zici? Vii şi tu? Nu prea aveam chef de revederi din astea. În ce mă priveşte, urma un an complicat, cu alegeri locale, parlamentare şi prezidenţiale, aşa că aveam o grămadă de…
INTRO – PARSIFAL – 0.5
Corbul mă aştepta în cireşul desfrunzit de la ieşirea din bloc, urmărindu-mă cu privirea aidoma unui om – îşi rotea capul cu lentoare după mine, fluid, spre deosebire de cum o făceau de obicei păsările, adică sacadat. În ziua aceea nu i-am acordat mare importanţă, fiind grăbit să ajung la spital. Prietenul meu…
INTRO – PARSIFAL – 0.4
Ne-am întors la timp. Preoţii începuseră slujba, bocitoarele se puseseră pe treabă, rudele şi cunoscuţii discutau în şoaptă. Când şi când, preoţii se prefăceau a se cufunda în citanii sau se uitau în tavan, aparent nepăsători, timp în care, ca la un semn, două bătrâne se repezeau asupra mortului, stropindu-l cu apă, presărând…
INTRO PARSIFAL – 0.3
Mda. Era exact genul de anecdotă cu care puteam să încep povestea lui Tudor Canta. Cu toate astea, am ezitat să mă apuc de treabă, de parcă aş fi dorit cumva să verific dacă proorocirile bocitoarei aveau să se împlinească. După o vreme, am căpătat confirmarea celor spuse de ea din nişte surse…
INTRO PARSIFAL – 0.2
– Cum dracu’ de n-ai auzit de el până acum? Ăsta da, un tip… Se spune că în ’47, pe 30 decembrie, i-ar fi rupt epoleţii celui mai bun prieten al său, ofiţerul de serviciu al Regimentului Regal de Gardă Călare, sub ochii încântaţi ai unui general sovietic. După patruzeci de ani, însă,…
INTRO
Acestea sunt cuvintele cu care începe povestea lui Tudor Canta, cel care a avut doi taţi şi care s-a îndrăgostit de propria-i soră – omul care a înţeles prea târziu ce era cu semnul pe care i-l tatuaseră ai lui la subsuoară, la scurt timp după naştere… Ei bine, vreau să vă spun că…