Archive for the Tag 'asta-i situatia'

 

Marea fugă de-acasă la Afumați

 

jogja-duka-saroha-3488and8more_hdr-ku-21

 

Aveam 15 ani și mă plictiseam de moarte. De dus, o duceam bine, nu mă enerva decât că mă puneau ai mei să învăț, dar am trecut cu toții prin asta. În apartament încă se dădea căldură, la baie curgea încă apă fierbinte, salamul de Sibiu încă avea gust afumat, la colț, la Sălăjan, la Cuptorul de Aur de lângă Soldatul Crăcănat, aveau o pâine de aburea (costa un leu cin`zeci) – numai cărticica roșie de cunoștințe social-politice te agasa: contamina discuțiile, mersul pe jos, benzina, călătoriile pe munte, se infiltra în steagurile de 1 Mai și de 23 August, submina berea pe care o beam duminica, în familie, se lipea de îmbrăcăminte, se manifesta în… citeşte mai departe

Ce înseamnă USL?

 

 

Vă rog, un moment de pauză. O să vă comunic un banc.

Întrebare: Ce înseamnă USL?

Răspuns: Uite Sfârşitul Lumii!

Întrebarea mea: să-şi fi revenit “serviciul” cu pricina?…  lol

(sursa comic: http://yard-gnome-sanity.blogspot.ro/)… citeşte mai departe

Manelistul de pe Travel Channel

Vă place hip-hopul?

Şi mie… Mor de plăcere când văd nişte colo… pardon, nişte afroamericani care râgâie ritmat prin decapotabile, cu lanţuri aurite de treij’ de kile la beregată, tatuaţi în mandarină, îmbrăcaţi în costume beton cu etichetele p-afară, cum plâng ei de fericirea curvei care le-a tras-o la foc mic. Aş da zile de la mine pe varianta US sună la fel de carcalacic ca o scrisoare de dragoste redactată de un masturbator trecut, discret impotent.

În fine. Văd că magnificele noastre zile în curs ne pun şi în faţa unor manifestări televizionistice echivalente şoricăriei, mai ales că e ceva british, dear. E acolo un indian, frate, un indian care face teoria vinului de colecţie şi a traseelor de golf superbazate. Vorbeşte direct în glossy, semn că… citeşte mai departe

Politica românească – cursul ultrascurt

 

Înainte de 89, în plin pseudocomunism, pe când eram conduşi de foarte mulţi cretini, îmi menţineam speranţa abstractă cum că pe pământ există totuşi (hmm…) democraţie, capitalism, şi că oamenii ar putea să fie conduşi şi de politicieni meritorii.

Providenţa a fost mai mult decât civilizată şi, surprinzător, a spulberat societatea din jurul meu. După aceea, însă, capitalismul local a avut timp să eşueze cu vârf şi îndesat, iar de condus, am ajuns să fiu condus tot de nişte imbecili. Cât despre democraţie…

Aşa că am ajuns să mă întreb: eu în ce să mai sper?

Acum, hai să fim cinstiţi, căruţa noastră s-a stricat din primele clipe ale înghesuielii din decembrie când, de pe surse citire, un Om Providenţial s-a aşezat în capul bucatelor… citeşte mai departe

Fază cu români şi americani, de la Pamfil Şeicaru…

 

 

 

Povestea de mai jos ne spune câte ceva despre noi, românii…

Pe vremea când americanii ne bombardau cu sârg, deasupra Bolintinului, la doi paşi de Bucureşti, a avut loc o luptă aeriană în care câteva avioane de vânătoare româneşti au atacat o escadrilă de fortăreţe zburătoare. Unul dintre piloţii români, ne spune Pamfil Şeicaru, a reuşit să doboare trei „balauri” americani, dar a fost şi el doborât.

Spre seară, ziaristul a plecat spre Bucureşti cu maşina. Pe drum, a luat un ţăran bătrân în maşină (cât de vechi e autostopul!) şi, din vorbă în vorbă, au ajuns să discute despre lupta aeriană din cursul zilei.

Iată ce a spus… citeşte mai departe

EUTANASIA

 

 

 

Oare de câte ori îi trece unui medic prin minte, la modul serios, cuvântul “eutanasie”?

Mie mi-a trecut de trei ori. Prima oară s-a întâmplat prin 1993, sau 1994. Era vorba de un pacient perfect lucid, cu o inimă brici, cu o funcţie renală fără cusur, cu un ficat impecabil şi cu o radiografie pulmonară care nu spunea nimic. (În România, pe vremea aia, CT-ul era de găsit doar în cărţi). Cu toate astea, omul se sufoca, şuiera din greu, era vânăt şi abia se putea mişca. Diagnosticul lui a fost stabilit doar la bronhoscopie, care a evidenţiat o tumoră de bifurcaţie traheală. Cu alte cuvinte, omul acela, sănătos în rest, nu mai avea… citeşte mai departe

De ce n-am scris nimic de 8 Martie…

 

… deoarece sunt un nenorocit de pervers misogin, de-aia n-am scris nimic! Deoarece odată cu marşul glorios spre andropauză (ah, les grands plaisirs du pouvoir, cică se zice…) am căpătat o ciudată dependenţă de femei. De pildă, dacă mă plimb pe stradă de unul singur şi merg mai mult de cinci minute fără să zăresc o femeie interesantă, simt aşa, un fel de gol în stomac. Mă cuprinde agitaţia, mă ia cu călduri şi mi se pare că plimbarea nu mai are nici un rost, că ziua se duce naibii şi că, în general, ar fi mai bine să mă urc într-un taxiu şi să-l ascult p’ăla de la volan cum îmi toarnă verzi şi uscate.

N-am scris deoarece până şi în metrou când mă urc, trag… citeşte mai departe

Ce-o să scrie manualul de Istorie…

… despre românii de azi?

… şi despre România ultimilor 21 de ani?

Ce-o să zică viitorimea, fraţilor, despre exerciţiul nostru politico-social? Despre Ilici şi Boc, despre Băse şi BoNbo,  despre căpşunarii care aduc mai mult PIB prin muncă personală decât industria neexilată pe alte tărâmuri, despre Olguţa şi Crin, despre Udrea şi Mazăre, despre Ion şi Vasile?

Dar despre presă, domnilor, despre presa zilelor noastre ce-o să se scrie?  O să consulte cineva Click şi Cancan, sau Adevărul şi Gândul, sau EVZ şi Jurnalul, la BCU peste ani şi ani? O să intre careva în arhivele CNA, să examineze prestaţia de la talk-show-uri, şi dacă o s-o facă, ce va afla?

Ce-o să se afle din anuarele statistice?  Dar din anuarele… artistice? Că filmele, că romanele… citeşte mai departe

Regi, patriarhi şi catedrale

Ce poţi să spui despre un Patriarh al României care lipseşte de la un discurs regal îndelung anunţat? 

Ce poţi să spui despre o fostă miss care a lipsit şi ea, dusă probabil să-şi refacă freza circumvoluţiunilor?

Dar despre un prim-ministru care poartă 41 la picior, deşi n-are decât unu’ şaişcinci înălţime?

Despre restul absenţilor, să auzim numai de bine. Cică s-a băgat tărie la colţ. Schnaps, nu al’ceva.

În fine. Până la un punct, absenţa politicienilor e explicabilă: împricinaţii nu prea au citit la viaţa lor, mai au şi niscaiva intenţii cotidiene, mai depozitează invidii şi frustrări fizico-psihice, simbolurile le sunt străine, nah, ce poţi să ceri de la unii care se asortează cel mai bine cu jocul de table şi cu chiloţii înfipţi în cur?

Dar Patriarhul?… citeşte mai departe

O naştere în Westfalia

 

Am un coleg cam genicolog în Nordrhein-Westfalen. Acu’, băiatu’ s-a făcut mare, e şef, alea-alea, da’ mai demult a fost şi el mititel, proaspăt specialist pe ogorul medical german, nah. Ei, şi când era el mai micuţ, aşa, s-a trezit într-o noapte că făcea de gardă cu un alt aussländer, un belgian. Făceau ei de gardă ca doctorii, înţelegeţi, când, deodată, se trezesc cu o solicitare la UPU.

– Du-te, măh, tu, îi zice belgianu’ la românu’ ăsta mai micu’, că deh – belgianu’ era şefu’.

Românu’, ce să facă, se duce în gardă. Când colo, ce să vadă? O apucaseră durerile facerii pe o negresă din Franţa. O consultă el, îi prescrie niscaiva analize, ce mai tura-vura – îi spune că tre’ s-o interneze. Aia zice… citeşte mai departe

DEBATE

 

 

Am auzit că există olimpiade internaţionale de “debate”, adică de dezbateri – dau această explicaţie pentru mai tinerii noştri cititori de după blocuri.

Corect, tată! Exerciţii de dicţie, de argumentaţie, de rotiri într-un picior, de topică, toate bune şi frumoase! Minunat, vreau să zic. Pe tema asta, acu’ v’o doo zile, în metrou, am stat cu ochii ţintă la o fată de v’o 20 de ani care se antrena pentru aşa ceva. Vreau să spun că parcurgea un curs tras la Xerox pe teme de dezbateri, învăţând cum să folosească tonul într-o dispută, cum să privească la interlocutor, ce gesturi trebuie să facă atunci când are de penetrat apărarea verbală a adversarului… citeşte mai departe

Puterea Femeii…

 

Jeff Beck este, fără îndoială, unul dintre cei mai buimăcitori chitarişti ai momentului. Oscilând între jazz şi rock, mişcându-se între timbre aspre şi tânguieli pisiceşti, evoluând între ritmuri rupte, sincopate, şi piese cu tempo-uri dulcege, e genul de muzician care ne arată, pentru a câta oară, că studiul simplu, chiar dacă îţi ia 10 – 12 ore pe zi, nu înseamnă nimic fără un dram de feeling mixat cu subtilitate.

Aşadar, cu Jeff Beck ne-am înţeles.

Ce te faci, însă, când lângă un barosan ca Jeff apare o jună de numai 21 de ani care cântă la bass?

Păi, te faci ca închizi ochii ca să asculţi alchimia.

În piesa de mai jos, “Cause we’ve ended as Lovers”, Jeff începe tânguindu-se în tonuri acute, mai lansează câte o… citeşte mai departe

ALCOOLUL LA ROMÂNI

 

 

Operez eu mai săptămânile trecute un moşuleţ de la ţară. Mă rog, n-a fost cine ştie ce operaţie, dar a necesitat anestezie generală cu intubaţie, nah, ce se face în situaţii din astea . Moşuleţu’ era destul de mărunţel şi cam bătrâior aşa că, în principiu, dozele standard de anestezic ar fi trebuit să-l trimită bine mersi în lumea viselor, mai ales că, fiind el, pacientul, cam şubred, anesteziştii trebuiau să fie foarte precauţi cu dozele.

Cu toate astea, moşuleţul nimic! Pur şi simplu ingurgita la anestezic de parcă ar fi băut apă. Până la urmă, reuşesc colegii să-l adoarmă, dar cu preţul unor doze semnificative, care ar fi pus jos… citeşte mai departe

Bucureşti – Balcic şi retur prin Transfăgărăşan

Suntem aici de două mii de ani/ Umblând de-a surda prin Balcani…

Chestia asta am auzit-o în 1980, de la un coleg care acum predă neurologia în UK. Zicătoarea cu pricina era un răspuns adresat protocronismului românesc, o chestie trendy pe vremea aceea, mai ales prin brănduirea obsesivă a lui Burebista, creatorul primului stat… primului stat… cum îi zicea?… aah, da: primul stat centralizat de pe meleagurile carpato-danubiano-pontice.

Dacia lu’ Burebista

 

Burebista ăsta, ştiţi bine, a fost un tip cam nervos. Mda, era cam bătăuş şi n-avea şi el pe nimeni să-l bage în programe de anger management.. Sărea la cafteală mai tot timpul, chestie care i-a adus în timp… citeşte mai departe

Cologne, Domul, grafitti

 

germaniabelgia2009 023

Nu sunt în stare să fac poze – Domului din Köln, în nici un caz! Nu mi-a ieşit decât flapsul de mai sus, indiferent cât m-am învârtit şi m-am sucit prin piaţa aia maaare, maaaare de tot, în căutarea unui unghi convenabil. N-a ieşit şi pace!

Domul din Köln ne învaţă multe lucruri. Vorbim despre un monument extrem de întins în timp şi în spaţiu – vreau să spun că Domul a tot fost construit (cu ceva pauze, ce-i drept) din 1248 până în 1880, ceea ce înseamnă că vorbim de acribia menţinerii unui scop preţ de 632 de ani. Domul din Köln este într-atât de năprasnic de impactos încât este singurul loc… citeşte mai departe

SRSFF şi Vânătorii de iluzii…

Întâmplările trăite în ultima vreme în context medical (întâmplări care nu s-au încheiat, încă), m-au pus în situaţia jenantă de a nu aminti, după cum se cuvenea, despre apariţia unei societăţi literare. Mă refer la SRSFF, adică la Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy, care are link-ul aici.

Apariţia acestei asociaţii artistice a generat deja câteva dispute – sper că aceste dispute şi argumente pro şi contra se vor dilua în măsura în care respectiva Societate va furniza suficiente dovezi vizavi de scopul său fundamental: promovarea unei arte de bună calitate. Aparent paradoxal, sper că un alt tip de dispute şi de argumente pro şi contra se vor accentua în măsura în care vom avea ce să dezbatem: practic, cooperarea fără limite şi bătutul pe umăr reciproc… citeşte mai departe

UNIVERSITĂŢI

map_of_medieval_universities1

Ne place sau nu, ne convine sau nu – iată harta universităţilor medievale europene. Mi-a trimis-o un bun prieten şi, la fel cum mi-a oferit-o el, v-o ofer şi eu, mai puţin comentariile conexe pe care, n-aveţi cum altfel, le veţi face şi dumneavoastră.

Ne place sau nu, ne convine sau nu – până la proba contrarie, tot ceea ce mişcă actualmente pe pământ (râul, ramul…) este consecinţa studiului şi numai a studiului. Chiar şi politicienii contemporani (cei serioşi) au un background universitar – cei neserioşi şi-au inventat un background universitar, de nedescoperit, însă, pe această hartă.

Linkul de mai jos ne arată clasamentul primelor 50 de universităţi contemporane. În această listă n-o să mai găsim… citeşte mai departe