sebastian-corn on Aug 29 2011
HOKUSAI
Măi, tovarăşi şi fraţi fleoreo…
Mai sunt numai şase (6!) zile de Hokusai la MNAR!
Sunt două saloane full de stampe, din cele care prevestesc cu nesaţ (deşi destul de distant), chiar şi bedeurile japoneze contemporane – manga. Manga se numeau încă de pe vremea maestrului şi reprezentau, uMpic, altceva, dar asta e altă problemă. La MNAR, însă, daţi de fineţe şi linişte, subtilitate a detaliilor dosite pe unde nu te aştepţi, culoare discretă şi personaje cu atitudine, puncte de vedere alese cu schepsis şi, bineînţeles, pândind din absolut toate lucrările, Domnul Fuji…
Ar fi păcat să rataţi.
sebastian-corn on Aug 18 2011
Thomas din Liubice, apa şi defunctul
Gustav (von) Aschenbach ia o barcă (gondolă…) de la San Marco la Lido.
Trece apa dar nu-i dă barcagiului nici un sfanţ.
Cu toate astea, Gustav moare. Numai că, între timp, apucă să se îndrăgostească de un june polonez.
De-aia nu i-a plătit tainul gondolierului? Şi, oare, tot din cauza lui Eros cel dionisiac şi indian ajunge Gustav să se prostească precum bătrânul roşcat pe care îl dispreţuise în timp ce venea la Veneţia?
sebastian-corn on Aug 11 2011
HOLLYWOOD: TESTOSTERON ÎN CĂDERE LIBERĂ
sau uite cum Fotbalul ia locul Rugbyului…
În filmul „Troia” ne-am trezit cu Brad Pitt în rolul lui Ahile. A reieşit un Ahile imberb, epilat, discret isteric, care se comporta precum un infant răsfăţat: de pildă, bătea din picior. Era un Ahile care deprinsese de la regizor coregrafia marţială extrem orientală şi care nu avea volum când îl apucau năbădăile. Una peste alta, te întrebai de ce n-a băgat regizorul în film şi pe unul cu un pistol, să-l împuşte odată pe Ahile ca să nu se mai chinuie.
Ca să fie foarte clar, adevăratul Ahile arăta aşa (cre’că e ăla dîn stânga, cum priveşti…)… citeşte mai departe
sebastian-corn on Feb 12 2011
Schisma
Ori de câte ori tânjesc după aşa ceva…
… îmi amintesc că cei care au tânjit la vremea lor după aşa ceva, i-au călcat în picioare pe cei care pictau aşa:
Există un channel pe youtube: http://www.youtube.com/user/Evropae .
Evropae, cel ce îl utilează cu clipuri, are 24 de ani şi se reclamă a fi tradiţionalist. Om cu lecturile lui, nu puţine, după cum sugerează uploadurile. Channelul lui nu are o vechime decât de vreo jumătate de an. Are deja 553 de subscriberi şi 430 de prieteni.
Vedeţi ce vârste au prietenii şi subscriberii. Mai căutaţi şi cele câteva clipuri despre Corneliu Zelea Codreanu pe care Evropae le-a urcat… citeşte mai departe
sebastian-corn on Dec 20 2010
colind terminal
Literature 1 Large, de james koehnline (http://james119.deviantart.com/)
se-aude tropotul marii plecări
domnul pune urechea-n pământ
i-e frică şi tace
adulmecă norul şi piatra
ar vrea s-o mai aibă pe eva odată
să-i facă un abel mai nou
un cain mai voinic
•
ce tropot de cărnuri
pârâie osul
iarba miroase-a lignit
şi eva zace prin scorburi
ascunsă de saţ
că ţine soarele-n burtă
şi luna-ntre ochi şi stelele-n unghii
•
se-aude tropotul marii plecări
şi domnul se-mbracă
în friguri şi-n cremeni
sebastian-corn on Dec 11 2010
ESTIMP, STEVE VAI…
Am avut scandaluri pe tema lui Steve Vai. La un mic, la o bere, la un vin, mă rog… Că n-are feeling, că dă doar dân deşte, că sună precum conservele vechi, pline cu botulinic, că muzica e al’ceva decât ce face el etc….
Sunt român, deci m-a durut în cot de flapsurile pe care le debitau amicii – mie tot îmi plăcea Steve Vai!
L-am ascultat pentru prima oară destul de tardiv: aveam v’o 35 de ani, pricepeţi? Pă vremea aia mă excita major Joe Satriani, iar despre Steve Vai doar auzisem. Mi se părea doar un nume care sună aparte (insul e de origine italiană). De fapt, cre’… citeşte mai departe
sebastian-corn on Nov 28 2010
Îmbătrânim odată cu www.
Ce pleată avea Don Ross acum 5 ani!
Şi ce agitat era…
Ah, oui! On va se ballader un tout p’tit peu, de Brest à Pondicherry. Mă rog, Pondicherry e doar o chestie abia simţită în piesa de mai sus. Ah, Pondicherry?… Să nu uităm că D’Artagnan, între Cei Trei Mousquetaires şi După Douăzeci de Ani a tras o tură şi pe la Pondichery, pour combattre les vilains Anglais…
D’Artagnan a emigrat cu desăvârşire din paginile cărţilor, s-a rătăcit în filme mai mult sau mai puţin hollywoodiene, iar acum, odată cu adventul netului, aproape că a pierit de tot: mai sunt doar unii care, cu chiu cu vai, îşi mai amintesc de el, înainte de Mahapralaya lui individuală. Îl pândeşte exilul definitiv, cel de dincolo… citeşte mai departe
sebastian-corn on Jul 30 2010
LEAPŞĂ TARDIVĂ CU CIREŞARI (de la tapiru’)
N-am ce să fac. Trebuie s-o zic p’a dreaptă. Am să mărturisesc.
Cărţile pe care le-am citit de cele mai multe ori n-au fost nici Un veac de singurătate, nici Ulysses, nici Casa Buddenbrook, nici Zgomotul şi Furia… N-am dat pagină după pagină, febril şi cu ochii scoşi de somn, nici la lectura lui Borges, nici la Andrei Makine, nici la Tolstoi şi nici la Dostoievski. Nu m-au trecut frisoane de plăcere sau de teamă nici în veghea din lan, nici urmărind călătoria pe mare pe urmele balenei, nici stând cu ochii aţintiţi la păţaniile unui cavaler nebun…
Pe aceştia toţi, ca să zic aşa, i-am ţinut minte din prima. Şi i-am citit pe îndelete. Aşezat. Cogitând. De parcă aş fi trăit o dragoste din aceea, matură, călduţă… citeşte mai departe
sebastian-corn on Jun 10 2009
ADRENERGIC! – un post pe hârtie
Mda… Sâmbătă dimineaţa, cu noaptea în cap, mă car – pe bune că mă car! Vreau să spun că mă duc în concediu şi că lipsesc trei săptămâni – chestie care deja mă face să salivez: o să beau bere făcută în casă, bueeyy, la patria ei de bere, la Bavaria, tată, sus la munte, la izvor!
Mă car la Füssen (la Höpfen-am-see, de fapt), în Algäu, ca să n-avem vorbe, da? Munţi, lutieri, disciplină, lacuri, ordine, palatele nebunului de Ludovic şi nu numai, rigoare, mai
sebastian-corn on Nov 02 2008
CULTURA MEA NU E CULTURA LOR
Aflu, recent, că trebuie să mai butonez – deşi, senzaţia fundamentală este că toată lumea ar trebui să persiste în efortul de a butona, de a mai citi câte ceva… Dar, nu! Doar eu trebuie să mai butonez, parce que je ne suis qu’un vulgaire net wanderer…
Oare de ce-mi pare îndemnul ăsta, cu a sa discretă patronizing flavour, dovada unui provincialism cu parapon?
Păi, în primul rând din cauza unui ins mai bătrân care, într-un elan cu mult preinternetic, comunica, urbi et orbi:
- Nulla dies sine linea!
După care a murit într-o maree de
sebastian-corn on Oct 31 2008
INTERNET = DEMOCRAŢIE CULTURALĂ : DA, SAU BA?
(articolul scurt)
Prin 1995 am fost invitat să public un text – oh, da! – în Dilema. Fiind eu un tip mult prea dezorganizat şi inconstant, mărturisesc că prin acei ani eram bântuit de o teorie politică teribil de atrăgătoare prin utopia anarhismului ei autoreglant: libertarianismul. Despre libertarianism n-o să vă spun acum altceva decât că este acea societate mirabilă în care nu funcţionează decât două interdicţii: nu fura şi nu ucide – în rest, toate funcţionalităţile devin plauzibile prin autoreglare. În context, libertarianismul atrage prin propunerea oarecum perversă de a dilua statul până la dispariţie, administraţiile de orice fel (primării, guverne, prefecturi) nefiind altceva decât un sac fără fund
sebastian-corn on Oct 02 2008
TABELELE LITERARE
George Enescu spunea că „nu are rost să împarţi muzica în muzică simfonică şi muzică uşoară, ci în muzică bună şi muzică proastă” – fapt reconfortant, în opinia mea.
Cu toate acestea, lumea (lumea criticii!) rămâne preocupată de împărţiri, subîmpărţiri, clasificări, design de tabele etc., de parcă specia domniilor lor ar fi lovită de o filoxeră taxonomică irepresibilă.
Cred că sunt vreo trei săptămâni de când am avut o discuţie cu Mike Hăulică la un schimb de cărţi. Ne-am întâlnit noi pe strada Şelari
sebastian-corn on Aug 14 2008
Haralambina pe insula misterioasă – later edit cu poze dă la Rabi Selim
Insula – foto de Roberto Quaglia
Ca să stabilim o chestie clară: Haralambina e numele de net al fiică-mi! Pă iea o cheamă al’fel, da’ noi o să-i zicem Haralambina – iea a fost de acord cu chestia asta, aşa că, n-am chef dă comenturi conexe temei, right?
Right said Fred.
Acu’ v’o dooşpe zile, stăteam dă vorbă pă insula misterioasă (nu-i chiar aşa dă misterioasă, o să vedeţi) cu un ins dă la TV România Cultural. Insu’ îmi reproşa că am fost un taNpit care făcuse parte dântr-o gaşcă dă taNpiţi – ceea ce nu ierea o noutate. TaNpenia se trăgea dă la faptul că grupul literar cu pricina (n-o să-l numesc acu’) a pierdut nu-ş’ ce ocazii pân anii
sebastian-corn on Jul 23 2008
Păţanie cu presimţiri şi semne
Pe când citeam io chestia asta, mi-am amintit de o păţanie trăită pe la v’o 21 dă ani. De fapt, setul de păţanii a început chiar în ziua când am împlinit 21 dă ani, adică în 1981.
Acu’, v-aţi cam prins voi deja că am avut mereu o înclinaţie către dat dân gură, aşa, ca un fel de passe-temps – eh, bineînţeles că am făcut chestia asta şi în noaptea când am împlinit 21 dă ani, în bucătărie la ai mei acasă. Ca să pricepeţi, însă, ce şi cum, o să fac un mic racord.
Pă vremea când la medicină se intra cu mult mai greu decât în zilele noastre, chiar trăiai clipe pe măsură ce se apropia admiterea. Băh, şi pe când venea el, examenu’, călcând totu’ în picioare, uite
sebastian-corn on Jun 29 2008
Celâl bey – blogger pă hârtie dă ziar
/div
div /div
divimg title="" height="307" alt="" src="/usercontent/26/26380/Cartea-Neagra_mare.jpg" width="195"/ /div
div /div
div /div
div(am scris asta pen’ că, pân’ la urmă, cartea m-a dat pă spate!)
div ">
div /div
divimg title="" height="307" alt="" src="/usercontent/26/26380/Cartea-Neagra_mare.jpg" width="195"/ /div
div /div
div /div
div(am scris asta pen’ că, pân’ la urmă, cartea m-a dat pă spate!)
div ">
