Archive for the Tag 'ai nostri ca brazii!'

 

Români, vă ordon, treceţi Tisa!…

 - etapa 2011 -

 

Români,
V-am făgăduit din prima zi a noii Domnii să vă duc la biruinţă; să vă şterg datoriile şi să vă achit toate creditele, să vă trag duşmanii în ţeapă în Piaţa Victoriei; v-am făgăduit să trăiţi bine!
Iată că a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti pentru o monedă unică şi pentru integrarea bisericii în circuitul impozitelor europene, pentru ridicarea Catedralei Neamului inclusiv,

Români,
Vă ordon: treceţi Tisa!
Zdrobiţi vrăjmaşii din perfidul Albion şi din Ţările de Jos! Dezrobiţi din jugul multicolor al monedelor făr’ de căpătâi pe fraţii noştri neîmpliniţi în ale conturilor BCE! Reîmpliniţi în trupul ţării conturile străbune ale lui P. şi N. şi C. şi iarăşi C., ba chiar şi U., atrageţi în… citeşte mai departe

Dubiu apropo de o înmormântare recentă

Buun!

N-am de gând să comentez ce a fost mai important: poetul, sau politicianul?

N-am de gând nici să mă întreb: poet mare, poet foarte mare, sau verbigerator cu flux ordonat de metafore?

Nu mă pricep la chestiile astea, da?

În plus, sunt cinic. Am trecut cu fie-mea pe la Ateneul Român în ziua cu pricina doar pentru că am anumite teorii despre procesul pedagogic. Sunt doar un chirurg care nu crede decât în ceea ce poate vedea şi pipăi, m-aţi înţeles? În consecinţă, fiică-mea fiind foarte mică, consider că trebuie să-i furnizez nişte exemple de neuitat, mai ales dacă-mi propun să-i rămână în minte cuvântul ”controversat” – o vorbă suficient de îmbârligată semantic pentru vârsta de şase ani.

Şi acum punct. Urmează dubiul.

Că… citeşte mai departe

RATB!

 

 

Mai acu’ o săptămână am avut treabă pe la postul TV X., tocma’ la celălalt capăt al oraşului. Voi mă ştiţi pă mine: nu mai merg cu maşina pân Bucale, neam! Pă dă altă parte, până la postul TV X., n-aveam cum să iau metroul – şi aşa se face că am ajuns să mă urc în autobuzul 335, autobuzul tinereţilor mele, autobuzul anilor mei de liceu, autobuzul chiulurilor mele subtile, linia 335 despre care, iată, abia acu’ am realizat cât de longevivă este.

Ah, persistenţa liniilor de autobuz din Bucureşti! Au, şi ele, remanenţa lor, trasează şi ele o istorie minimalistă, lasă urme, ne arată ce mai subzistă din interesul… citeşte mai departe

Cel mai mare Mall din lume!

Şi dacă am transforma Palatul Parlamentului în cel mai mare Mall de pe Pământ? Ar fi chintesenţa mall-urilor prin:

a) kitsch-ul fundamental al arhitecturii sale,

b) dimensiunile catastrofale ale sălilor, care pot fi transformate astfel în cinematografe (nu vi s-a părut niciodată că Roberta Anasatase aduce puţin cu o plasatoare de sală de cinema din anii ’70?), în săli de bowling, în pieţe agroalimentare, în Megaimage etc,

c) întortocherea fulminantă a coridoarelor, care ne sugerează un labirint à la Cnossos, în care pândeşte o Ariadna cam şleampătă şi cam neobişnuită cu tocurile, pre numele ei Leana lu’ Cocoş (sigur o să-i dea lui Tezeu un fir prea scurt!),

d) lifturi de toate dimensiunile unde putem să ascultăm o manea, ceva,

e) acoperiş taman bun de… citeşte mai departe

Ah, ah – criza financiară NU vine în Românica deloc, niciodată, nicicum!

 
Băh, am văzut că sunteţi cam cârcotaşi şi că ziceţi una-alta despre Societatea Naţională de Recuperatori „Tăriceanu et. verii, nepoţii, finii” – mă refer la guvernul României, bien sûr… Că au făcut predicţii greşite, că i-a luat gura pe dinainte, chestii d’astea…
 
 
Păi, nu vedeţi că le căutaţi nod în papură fără motiv? Cum naiba să păţim noi ceea ce au păţit americanii, englejii, francezii şi acum, absolut fulminant, islandezii, când nouă ne lipseşte mecanismul insolvabilităţii financiare? Băh, les amis – nouă ne lipseşte FISCUL, băh, cum o să fim noi

“S-au demascat!… S-au demascat!…”

Vă mai amintiţi ce personaj politic a strigat, în faţa unor mase de vajnici oameni ai muncii, "S-au demascat!… S-au demascat!…"?
Vă dau nişte indicii… S-a întâmplat prin 1990, în cursul unor acţiuni proletare de "curăţare" a sediilor PNL şi PNŢCD de pegra restantă post-canal, post-Gherla etc. Adică, ce n-a reuşit tata cu Walter-ul la centură (sau era doar un Nagan sovietic şi pe om, însuşi, îl chema Walter?) o să reuşesc io, care am şcoli înalte, chiar şi în Franţa.
Autorul ziselor de mai sus e însuşi Petre Roman – iar de rostit chestia cu demascarea, a rostit-o de la o tribună, pe când se afla la v’o 10 cm de tăticul lui de pe atunci, Ion Iliescu. Mi-l mai amintesc pe Petre Roman cum, ori de câte ori proletarii

BUFUL ŞI UMBRA LUI BĂSE LA ANVERS – GERMENII CAPITALISMULUI CONSTĂNŢEAN

 
Buful este marfa de „contrabandă” pe care o aduceau marinarii români în ţară înainte de 1989. Habar n-am de unde se trage termenul, da’ am auzit că într-o noapte, nişte marinari care reuşiseră să scape de sumedenia de controale pe care o încasai odată ajuns acasă, îndesaseră zeci de blugi într-o şalupă, cu gând să le ducă la naiba ştie la ce cheu din port. Adevăraţii băieţi, ăia cu ochi albaştri, stăteau la pândă însă şi s-au năpustit asupra şalupei, iar bieţii marinari n-au mai avut de ales: au aruncat blugii în apă – adică au făcut buf cu ei.
 

PILE LA SERVICIUL FURTURI AUTO

 
Băi, păi dacă nu respecţi anul nou petrecând un revelion straşnic, nici să nu te miri c-o s-o încasezi zdravăn de tot!
Am „petrecut” revelionul 2002/2003 la cabană la Omu şi, nu-ş’ cum dracu’, da’ nici io, nici nevastă-mea, n-am avut atunci chef de nimic. De regulă, la Omu ieşeau nişte revelioane năprasnice – cele mai mişto chefuri de schimbarea anului, acolo le-am trăit – numai că pe 31 decembrie 2002, stăteam ca doi fraieri în cabană şi abia aşteptam să treacă revelionul ca să ne cărăm dracului acasă.
 

Aşteptând…

Era vorba să nu bag nimic azi, da’ n-am cum să mă abţin…. Scriam io într-un post recent (mai pe la sfârşit!), că nişte băieţi au nevoie rapidă de bani, motiv pentru care l-au învăţat pe un amic de-al lor care a pierdut o licitaţie legală, să bage o contestaţie majoră la respectiva licitaţie. Chestia asta le permite nevoiaşilor de bani să şunteze legislaţia până ce se organizează o nouă licitaţie la care va câştiga, cine altul, chiar amicul lor care a băgat contestaţia. Vreau să spun că, timp de v’o trei luni, o să devină legal ca nevoiaşii să cumpere direct dă la contestatar acele itemuri care NU au câştigat licitaţia. Şi, ca să fie mai clar, credeţi-mă că vorbesc de fuaaarte mulţi bani – sunt echivalentul în bani al tuturor

Valah pântre Cedrii Libanului

(lectorii avizaţi pot să treacă peste părţile plicticoase care descriu, pe scurt, găştile aflate în caft în Liban…)
 
 
"… miere şi lapte se află sub limba ta,
 mirosul hainelor tale este mirosul Libanului."
 
 
"… eşti un izvor de ape vii,
ce curge din Liban."
 
 
"Infăţişarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii…"
 
Da, sunt versete din Cântarea Cântărilor, cea mai senzuală Carte a bestsellerului denumit… Biblia (ci mă iartă, Doamne, Te rog io frumos…). Pe tot parcursul Bibliei, Libanul este folosit ca termen de comparaţie pentru tot ce e minunat, zemos şi subtil, chestie care nouă ni se pare cel puţin ciudată – mintea noastră cea preasupusă mediilor

Beţie românească la Tripoli de Liban

(a fost o beţie generalizată, pe bază de ţuică de banane şi de mandarine)
 
 
Ăştia pă mare beau tot soiul de chestii, în fel şi chip. Una dintre licorile cu care se capsează este matrafoxul – matrafoxul fiind o combinaţie de zahăr ars şi alcool aproape pur. Odată, când rămăsesem icstrem dă uscaţi, am produs matrafoxul dân nişte tablete efervescente dă Calcium Sandoz cu aromă dă portocale peste care am turnat alcool absolut – chefu’ ăla a avut loc la revenirea în Marea Neagră, marea despre care marinarii români spun că miroase a… hmmm, p_ _ _ ă, adică a vagin dă fumeie, pour les âmes sensibles.
A mai fost un episod în care, faute d’autre chose, am distilat noi nişte pastă dă dinţi, da’ aia a fost beţie urâtă

Chiolhan cu ziarişti şi viitor preş.

(bag mâna-n foc pentru chestia asta, pen’ că-i trăită nemijlocit de moi. scuze anticipate ziariştilor oneşti… chestia asta e dedicată colegilor lor, fripturiştii-dă-ştiri. faza e, comme d’habitude, reală!!!)
 
 
Voi aţi trăit v’o dată o criză dă hemoroizi? Doamne, e cumpliiiit! Îţi dizolvă mintea, te face să umbli năuc în căutarea nedurerii, te face să-ţi fie frică să dai pă la veceu, transpiri, devii morocănos, iar dacă ai puţin noroc, scrii Capitalu’ – cică Marx ar fi avut hemoroizi şi că d’aia a ieşit biblia comunismului cu curu’n sus.
Prin urmare, eram io în plină criză. Era iunie, acu’ v’o unşpe ani. Pă vremea aia, ieram în relaţii icstrem dă apropiate cu o ziaristă – nu spui cine. Ei, şi iată că vine iea într-o zi pă la mine şi-mi

Românii la metrou – şefi & călători

(ca să n-avem discuţii: faza asta este reală!)
 
Mai ieri, un coleg pe jumătate ucrainean mi-a povestit ce fac românii la ultraolinclusiv, la osmanlâi… Încarcă, vericule, la îngheţate şi la pahare cu toate mâinile deodată, pocnesc din degete fără să mai dea comenzi verbale, iar chelnerii se grăbesc să le aducă berea – toate astea, fără folos, pentru că mioriticul, carpatinul (rase de câini nobili spre deosebire de ciobanii urbani) nu are cum să fie mulţumit. Prin urmare, ciobănescul dă Bucale, dă Târgovişte, dă Bărăgan sau de unde o mai funcţiona el, îşi exprimă nemulţumirea în gura mare, bazându-se pe faptul că turcul nu ştie româneşte.
- Băîîî, urlă danubiano-ponticii dă sub umbreluţe, că ai naibii, nici nu stau unii lângă alţii, băîîî, da’ io am plă-TIT, băîîîîî, ce pula

Activist 2008

E un tip cu muiana rotundă – a fost el slăbuţ, cândva, da’ acum l-a cam prins colesterolu’ dân urmă… Intră în birou/cabinet, se face că se uită pe la cărţi, reviste, obiecte; e în plin proces de aranjament al pieselor pe tabla de şah. E amuzant pen’ că-şi imaginează că împărtăşeşti cu el un sistem de referinţă comun.
Po urmă, ia şi el loc p’un scaun, dracului. Începe cu întrebări. Iscodeşte: cum naiba se face că împarţi acelaşi aer cu el? Cin’ te ţine în braţe? Cam ce relaţii ai?
Po urmă face prima mutare. Îţi cere un serviciu. Se miră că zici da fără multă vorbă, da’ aşa e el obicinuit – până şi laptele supt de la mă-sa a fost obţinut prin negocieri şi pile.
Po urmă îţi

Graşi, eunuci şi secretomani

Mda. Vin alegerile şi io o să fiu plecat la mama dracu dîn ţărişoară. Ce trist sunt, da. La mine la spital vor să facă unii nişte mânării cu firele chirurgicale. Tot din cauză că vin alegerile astea. Cică campania (sic-sic!!!!) electorală manâncă la fonduri ceva dă speriat.
Am nişte colegi pă la spital. Să vezi ce feţe pătrunse de importanţa apropierii dă caşcaval. Fii dă securişti, îşi inventează relaţii de rudenie suplimentară cu serviciile – semn de atoatecunoaştere şi de acces la informaţia reală, care cică ar fi încă absconsă.
Nu-ţi vine să crezi, să-’nţepenesc! Mutre dîn alea serioase… Vorbe în doi peri… Las’ că ştiu io care-i treaba… Limbaj dă activişti, transplantat în 2008… Birouri, fiţăraie, planuri, strategii, încurajări – tot tacâmul din filmele cu comunişti care puneau

clasa noastra politica – un grup transpartinic de meditatie transcendentala

 

bine. da. foarte bine. ok. suna-ma pe mobil.
romanica. tara in care politia, jandarmeria, judecatoriile serviciile si cine mai apuca din sfera asta, se pun in slujba celor care poseda una bucata paine + una bucata cutit. produc dosare care sa ajute puterea politica cea mult prea temporara (vai, vai…), dar nu le finalizeaza pentru ca nu primesc ordinul necesar. altminteri, cand se schimba roata, cei care eventual ar fi dat ordin de finalizare a dosarelor, ar fi cazut si ei sub incidenta hartiutelor confectionate de oponenti. cu alte cuvinte, internele si justitia devin din instrumente publice, instrumente private. un fel de bodyguarzi intelectuali sau musculosi platiti din taxe.
prin urmare, dreptatea si regulile ajung sa fie discutate de presa si de noi, cei din ne-presa. numai ca noi nu… citeşte mai departe

UN SUMMIT DE 30 – 35 DE ANI

UN SUMMIT DE 50 DE ANI
 
Atat as vrea sa tina summit-ul cel nou… Ba, si mai mult! Romanii au nevoie de un summit etern ca sa circule intr-un fel rational…. Nu ma aburiti cu masinile mai putine care au ramas in oras de summit! Metrourile au fost la fel de multe numai ca, de la plecarea barosanilor pe la casele lor, garniturile iar au inceput sa intarzie. Cat despre curatenie, cu aceleasi masini-stropitori si cu acelasi mogol salubrizant care le stapaneste, (asa am auzit ca i se spune lui tov. Prigoana Major), pe vremea summitului era mult mai curat. Duduiau masinile pe strada, improscau asfaltul cu detergent, nu mai depaseau barosanii pe linia de tramvai si nu se mai repezeau peste semaforul rosu… Ce mai, era un