Sep
28
2008
(începe precum un basm, dar nu se termină cum aţi bănui. poate că nu-i nimic de învăţat din istorioara asta cam lunguţă.)
A fost odată ca niciodată un împărat tare bătrân care avea un fecior mare şi frumos, pe nume Ionică. Ei, şi iată că într-o bună zi, bătrânul împărat îl chemă pe fie-său la dânsul şi-i spuse aşa:
- Fiule, eşti om aproape în toată firea! Ca mâine-poimâine o să ţii treburile Împărăţiei în mâini, aşa că m-am gândit să vezi ce-i de făcut ca să cârmuieşti cu destoinicie. Ia, purcede la drum şi bagă de seamă cum ne muncesc supuşii, care sunt treburile oştii, ce nevoi
Tags: basm
Sep
25
2008
Vă mai amintiţi ce personaj politic a strigat, în faţa unor mase de vajnici oameni ai muncii, "S-au demascat!… S-au demascat!…"?
Vă dau nişte indicii… S-a întâmplat prin 1990, în cursul unor acţiuni proletare de "curăţare" a sediilor PNL şi PNŢCD de pegra restantă post-canal, post-Gherla etc. Adică, ce n-a reuşit tata cu Walter-ul la centură (sau era doar un Nagan sovietic şi pe om, însuşi, îl chema Walter?) o să reuşesc io, care am şcoli înalte, chiar şi în Franţa.
Autorul ziselor de mai sus e însuşi Petre Roman – iar de rostit chestia cu demascarea, a rostit-o de la o tribună, pe când se afla la v’o 10 cm de tăticul lui de pe atunci, Ion Iliescu. Mi-l mai amintesc pe Petre Roman cum, ori de câte ori proletarii
Tags: ai nostri ca brazii!
Sep
21
2008
Povestea e cam veche, s-a petrecut pân 1992, da’ e plină de învăţăminte, dragii moşului… Oricât at părea de ciudat, am avut şi io o scurtă activitate politică – m-a ţinut cam o lună, mda…. De la sfârşitul lui decembrie 89 până la sfârşitul lui ianuarie 90, când, după ce am văzut că în numai treij’ de zile am minţit mai mult decât în toată viaţa mea de pân’atunci, mi-am băgat picioarele şi m-am cărat în puii mei. Cu toate astea, ei (adica ceea ce avea să devină Camera Federativă a Medicilor) m-au mai ales într-un for de conducere, atunci, în ianuarie, de a trebuit să-mi dau demisia după v’o doo luni, semnând o hârtie A4 pe capota unei Dacii parcate în
Tags: medicale
Sep
16
2008
… şi mi-e rău!
Cu Pink Floyd am început să ascult muzica necesară. Punct.
"…and I am not frightened of dying, any time will do, i
Dont mind. why should I be frightened of dying?
Theres no reason for it, youve gotta go sometime.
i never said I was frightened of dying."
(The Great Gig in the Sky)
Tags: offf
Sep
11
2008
Băh, până pă doozeci sectembre, o să trec mai rar p’aci, că tre’ să termin naibii prezentarea dă doctorat, că uite, deja mi-a luat-o Tapiru’ înainte şi io nu mai am răbdare d’acum.
Pot să vă zic doar c’am fost cu Haralambina la Omu, în mare viteză, ca s-o extragem pă mă-sa dân vârfu’ muntelui şi că am tras cu ocazia asta nişte poze demult plănuite – nişte poze pe care i le pusesem la cale muntelui MEU care se află acolo, lângă vârful Omu. Adică, muntelui în care cred io.
Adică, muntelui care-mi ţine loc dă divinitate.
Haralambina s-a comportat normal, adică a făcut fiţe, io m-am comportat normal, adică m-am inervat, mă-sa s-a comportat normal, adică a echilibrat situaţia. Vroiam să pun poze cu muntele MEU încă de
Sep
07
2008
Buful este marfa de „contrabandă” pe care o aduceau marinarii români în ţară înainte de 1989. Habar n-am de unde se trage termenul, da’ am auzit că într-o noapte, nişte marinari care reuşiseră să scape de sumedenia de controale pe care o încasai odată ajuns acasă, îndesaseră zeci de blugi într-o şalupă, cu gând să le ducă la naiba ştie la ce cheu din port. Adevăraţii băieţi, ăia cu ochi albaştri, stăteau la pândă însă şi s-au năpustit asupra şalupei, iar bieţii marinari n-au mai avut de ales: au aruncat blugii în apă – adică au făcut buf cu ei.
Tags: ai nostri ca brazii!
Sep
06
2008
Băi, păi dacă nu respecţi anul nou petrecând un revelion straşnic, nici să nu te miri c-o s-o încasezi zdravăn de tot!
Am „petrecut” revelionul 2002/2003 la cabană la Omu şi, nu-ş’ cum dracu’, da’ nici io, nici nevastă-mea, n-am avut atunci chef de nimic. De regulă, la Omu ieşeau nişte revelioane năprasnice – cele mai mişto chefuri de schimbarea anului, acolo le-am trăit – numai că pe 31 decembrie 2002, stăteam ca doi fraieri în cabană şi abia aşteptam să treacă revelionul ca să ne cărăm dracului acasă.
Tags: ai nostri ca brazii!
Sep
02
2008
5.
Srebczak o găsi pe fetiţă aproape stinsă, zăcând între blănurile de ren. Era transpirată mai mult ca oricând, dar ochii – ciudat lucru – îi jucau, zglobiu, dintr-o parte în alta.
Vraciul se apropie de ea, nevenindu-i să creadă: trupul şi chipul Oonei reflectau starea cruntă a bolii, în timp ce ochii păreau ai altcuiva. Perduna zăcea într-o parte, frângându-şi mâinile, iar Bunăseara nu-l scăpa din priviri pe Srebczak, urmărindu-l cu dinţii încleştaţi.
Srebczak nu picepea nimic – dar vechile învăţături încă îi răsunau în minte: nicicând să nu dai impresia că te dai bătut şi că nu ştii! Dacă pacientul îşi vede vraciul
Tags: foileton sci-fi
Sep
01
2008
4.
Când viscolul a încetat, după mai bine de o săptămână, Srebczak se ocupase deja de 29 de bolnavi, dintre care cinci muriseră. Boala îi luase pe toţi în acelaşi fel: fiecare îşi pregătise, în ascuns, câte o bocceluţă cu cele de trebuinţă pentru un drum lung şi, deîndată ce prinsese ocazia, dăduse să fugă din sat, încotro vedea cu ochii. Niciunul nu apucase să se îndepărteze prea mult, însă: boala îi pusese jos, care prin dreptul crevaselor mari de la apus, care în timp ce încerca să iasă cu caiacul în marea liberă de la răsărit, care pe gheţarii curgători ce se întindeau către sud.
Tags: foileton sci-fi
