sebastian-corn on Jul 31 2008
N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.2
Contextul istoric al legendei
E cunoscut, îndeobşte, că cea de-a IV-a Cruciadă a fost un mare eşec: trupele ridicate de Bonifaciu de Monserrat la îndemnul lui Folke de Neuilly, n-au ajuns niciodată la Cairo, destinaţia de unde trebuiau să se răspândească precum pojarul peste Pământurile Sfinte, trecându-le prin foc şi sabie şi recuperând Marele Regat al Ierusalimului.
Bonifaciu de Monserrat, uns conducător al Cruciadei a IVA-a de Papa Inocenţiu III
Pacostea Cruciadei a IV-a s-a datorat – vai! – unui planning financiar inadecvat: fondurile adunate de forţele expediţionare au fost insuficiente (51.000 de mărci) pentru a acoperi datoriile contractate de Veneţia (85.000 de mărci) pentru construcţia flotei care avea să-i transporte pe cruciaţi la destinaţie. Dar, imixtiunea financiarului în
sebastian-corn on Jul 28 2008
N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.1
Pataliputra este numele vechi al oraşului Patna, actuala capitală a provinciei indiene Biharia. Aşezarea, situată pe malul Gandjei, a fost locuită din cele mai vechi timpuri, fiind menţionată încă din lucrările lui Megasthene (secolul III pre-Christ), care o amintea sub numele de Palibothra, toponimic care, ciudat, s-a transmis cu aceeaşi pronunţie în lucrările călătorului chinez Fa Hsien, care a scris despre oraş tocmai în secolul IV post-Christ.
sebastian-corn on Jul 28 2008
Scrisoarea lui Ildirim şi a lui Bodhidarma către mareşalul Montgolfier – rectificată!!!
Scrisoarea de mai jos a fost trimisă la 28 iulie, 1427, în timpul Cruciadei a IV-a, la Constantinurbs, trecând chiar pe sub nasul lui Enrico Dandolo.
Scrisoarea arăta în acest fel, fiind scrisă de unul dintre scripţii cei înţelepţi ai lui
Ildirim.
Ildirim a avut temeri foarte mari după trimiterea scrisorii, sultanul Barayat-Cutremur având deja motivele lui de neîncredere vizavi de Marele Vizir…
Scrisoarea şi personajele de mai sus fac parte dintr-un foileton de blog, denumit: "N-a fost giuvaer mai vechi la Pataliputra".
sebastian-corn on Jul 28 2008
Rectificare
Din propria-mi prostie, am postat un text vraişte – era o chestie de fonturi non-recognoscibile pe net. O să corectez chestia cât de curând. Nu-mi pare rău decât că am dezvăluit o chestie legată de… hm, "foiletonul" pe care intenţionez să-l postez pe blog: "N-a fost giuvaer mai vechi în Pataliputra".
Practic, am dezvăluit ceva ce nu ar fi trebuit să dezvălui, pe lângă faptul că aţi cam pierdut timpul cu un post vraişte.
Până diseară, sper să remediez problema. Doar a acestui post – în rest, problemele care au generat apariţia postului în forma pe care aţi văzut-o sunt, mă tem, irezolvabile.
sebastian-corn on Jul 23 2008
Păţanie cu presimţiri şi semne
Pe când citeam io chestia asta, mi-am amintit de o păţanie trăită pe la v’o 21 dă ani. De fapt, setul de păţanii a început chiar în ziua când am împlinit 21 dă ani, adică în 1981.
Acu’, v-aţi cam prins voi deja că am avut mereu o înclinaţie către dat dân gură, aşa, ca un fel de passe-temps – eh, bineînţeles că am făcut chestia asta şi în noaptea când am împlinit 21 dă ani, în bucătărie la ai mei acasă. Ca să pricepeţi, însă, ce şi cum, o să fac un mic racord.
Pă vremea când la medicină se intra cu mult mai greu decât în zilele noastre, chiar trăiai clipe pe măsură ce se apropia admiterea. Băh, şi pe când venea el, examenu’, călcând totu’ în picioare, uite
sebastian-corn on Jul 21 2008
O şefă dă cabinet – apare şi Oprescu, da’ e cam evanescent…
Prin primăvara lui 2003, băieţii care se ocupă dă sistemul sanitar au hotărât să desfiinţeze un serviciu chirurgical dân Bucale – mă refer la serviciul meu, bien sûr. Acel serviciu funcţiona în spitalul Sf. Ştefan, dă lângă IGP, fiid cunoscut, îndeobşte, ca spitalul Tunari.
Buuuun… Spitalul ăsta avea şi iel o tradiţie, acolo… Fusese întemeiat pă la începutul secolului XX de un ordin monastic protestant, ordinul călugăriţelor Diaconese – călugăriţe d’alea, pă bune, cu mantii lungi şi negre, cu bonete albe, exuberante, care le transformau capetele într-un soi de fluturi uriaşi.
Acu’, să vedeţi chestie! Ce fel dă medicină propuneau călugăriţele alea. Într-o parte a spitalului iereau săracii – ăştia nu dădeau un ban pentru ce păţeau p’acolo. În altă parte a spitalului, însă, hmm… veneau îmbarzotaţii cu bani
sebastian-corn on Jul 17 2008
Armeanul fără nume
"Trei români, un jidan, trei jidani, un armean…"
Vorba asta am auzit-o de la un coleg constănţean şi, să nu vă aşteptaţi ca formularea "jidan" să fi avut vreo conotaţie cât de cât peiorativă. De fapt, era o constatare intrată în folclorul constănţean, referitoare la capacitatea de adaptare şi la pragmatismul evreilor şi, mai ales, la cel al armenilor.
Până recent, eram pătruns de legenda urbană, de la Bucureşti de astă dată, conform căreia armenii ne păstrează nouă, românilor, o simpatie aparte datorată modului în care i-am primit după genocidul la care au fost supuşi la finele primului război mondial pe teritorii încă otomane.
Umpic de research, însă, mi-a demonstrat că avem relaţii cu mult mai vechi cu armenii. Practic, armenii au ajuns
sebastian-corn on Jul 11 2008
King James I, medicina şi alte alea
Acu’, să ştiţi dă la mine o chestie: doctoria asta dă inervează publicu’ călător e doar un fel dă mentenanţă a speciei, aşa, un fel dă mecanică und ţevărie aplicată la uom. Îmi permit să zic treaba asta, fiind io chirurg, iar chirurgii, ştiţi bine, sunt doar nişte instalatori-meşteşugari. Dacă un doctor are mai mulţi copii, pă ăla mai dăştept îl face psihiatru, pă ăla dă intelijenţă medie îl face internist, iar pă taNpit îl face chirurg – aşa că-mi daţi voie să mă exprim în felu’ ăsta, da?
„Chirurgia elimină ceea ce este superflu, pune la loc ceea ce a fost dislocat, separă ceea ce s-a unit, reataşează ceea ce a fost secţionat şi repară defectele naturii” – treaba asta a
sebastian-corn on Jul 09 2008
Scurtă imersiune
Aş fi dorit să extind ideile acestui post (îl tot amân de o bucată de vreme) dar n-am să fiu în stare. Hm… Vroiam să zic v’o două-trei vorbe despre cine e literatura şi ce vrea iea, da’ vineri mă pândesc unii dintr-o comisie dă specialitate, având io a le expune lor o lucrare ştiinţifică pentru care am pregătirea să vorbesc neîntrebat – prin urmare, slavă Domnului, n-am cum să mă extind azi pă teme d’astelante.
O întrebare, totuşi: ceea ce se vede mai sus, este artă?
N-am să răspund, pentru că nu mai sunt sigur dă nimic. Recent, am avut mai multe discuţii pă tema asta, iar aseară am văzut un reportaj despre un pictor (n-am prins de la început, deci
sebastian-corn on Jul 07 2008
Tristete pe blogul lui Alex Petria!
Mergeti s-o ajutati pe Daria! Daria nu are decat… 11 luni, adica 334 de zile!
Doar 334 de zile…
sebastian-corn on Jul 07 2008
Valah pântre Cedrii Libanului
(lectorii avizaţi pot să treacă peste părţile plicticoase care descriu, pe scurt, găştile aflate în caft în Liban…)
"… miere şi lapte se află sub limba ta,
mirosul hainelor tale este mirosul Libanului."
"… eşti un izvor de ape vii,
ce curge din Liban."
"Infăţişarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii…"
Da, sunt versete din Cântarea Cântărilor, cea mai senzuală Carte a bestsellerului denumit… Biblia (ci mă iartă, Doamne, Te rog io frumos…). Pe tot parcursul Bibliei, Libanul este folosit ca termen de comparaţie pentru tot ce e minunat, zemos şi subtil, chestie care nouă ni se pare cel puţin ciudată – mintea noastră cea preasupusă mediilor
sebastian-corn on Jul 04 2008
Beţie românească la Tripoli de Liban
(a fost o beţie generalizată, pe bază de ţuică de banane şi de mandarine)
Ăştia pă mare beau tot soiul de chestii, în fel şi chip. Una dintre licorile cu care se capsează este matrafoxul – matrafoxul fiind o combinaţie de zahăr ars şi alcool aproape pur. Odată, când rămăsesem icstrem dă uscaţi, am produs matrafoxul dân nişte tablete efervescente dă Calcium Sandoz cu aromă dă portocale peste care am turnat alcool absolut – chefu’ ăla a avut loc la revenirea în Marea Neagră, marea despre care marinarii români spun că miroase a… hmmm, p_ _ _ ă, adică a vagin dă fumeie, pour les âmes sensibles.
A mai fost un episod în care, faute d’autre chose, am distilat noi nişte pastă dă dinţi, da’ aia a fost beţie urâtă
sebastian-corn on Jul 01 2008
Africa… Africa… Africa…
Mă dădeam io frumos pă blogguri şi am dat peste un post cu poze din Africa aici. Pozele mi-au reamintit de anul pe care l-am petrecut şi io, în Africa, copil fiind, la Conakry, în Guineea.
De vreun an, însă, obsesiile mele africane nu se leagă de Africa de Est. Cuvântul de ordine este… Namibia.
Poza de mai sus este luată în Deadvlei, în Namibia. Vlei-ul este o structură specifică deşertului namibian; cuvântul vine din afrikaans şi înseamnă "tigaie". Un vlei, după cum o arată şi numele, este o depresiune care găzduieşte apă doar pentru o scurtă perioadă din an. Apa provine fie din ploile extrem de rare, fie din râurile care prind să curgă doar când musonii veniţi de hăt, dă departe, tocmai
