multzam fain, malko! pai, da, turambar – you know the drill!

Intr’adevar, Brana Aeriana a fost intensa. Cum imi asez cat de cat pozele, o sa fac o postareala despre tura. Nu, pe Valea Galbenelelor nu am ajuns inca. Am auzit despre ea. Pe partea aceea de Bucegi nu am mai fost inca. Insa orice lucru are un inceput, nu?

August. Ceai. Capre negre. Neveste. Cuvinte. Multe cuvinte.

grafomania insotita de talent e chiar binevenita, deci Sebastian Corn trebuie sa ramina grafoman.

multumesc, link-ul la commenturi l-am pus (de fapt fiecare comentator poate sa-l puna singur la fel ca si pe blogul asta, dar am crezut ca poate nu vreti sa se afle usor drumul spre coltul asta virtual )
la blogroll nu ma bag, acolo e felia lui Catalin.

fa-mi tu o donatie substantiala, si maine o sterg sus! hai, zi-mi cand treci o data pe sus, sa ne intalnim la 2507 metri, la un ceai, pe la apus, asa, ca sa mai vorbim de-ale noastre si sa-ti umplu capul cu legendele bucegilor, alea oculte…

Yup. Tocmai am citit pe blogul lui Mike. Trebuia sa vin si eu vineri seara, la festivitatea de premiere, insa din pacate nu am putut, ca am plecat pe munte. Tot in Bucegi. Pe Brana Aeriana. Spectaculos traseu.

Stii ca itzi invidiez sotzia? Tu de ce nu te faci haiduc de munte, sa operezi de splina caprele negre shi urshii shi turishtzii nebanuitori?

Damn it, man. Life is a bitch and then we grow old and certainly die.

@malko:
1) sunt mai mult decât onorat de oferta de linkuire.
2)dacă vorbim de aceeaşi persoană cu numărul 243, noi, cei din serviciul de chir. tor. o vom regreta sincer!
3)aş vreau să pot să nu mai fiu într-atât de grafoman, dar, am recunoscut, sunt cam trufaş. sper să fie valabilă vorba aia cu greşeala recunoscută care ar fi iertată fifty percent.

cât despre ceaiul de la Omu – nevastă-mea o să se înroşească de plăcere când o să-i dau să citească acest comment! ceaiul ăla a fost prima ei manevră de captură în ce mă priveşte….

@turambar: dacă te afli acum în capitală şi năduşeşti cu tot cu "clima", gândeşte-te că nevas’mea tre’e să facă focul, sus, la Omu (acolo lucrează iea). aseară a avut un apus minunat: mi l-a spus la mobil – cică soarele se afla sub o perdea dă nori neagră, da’ neagră rău, în timp ce sub soare, era altă perdea dă nori roşii, da’ roşii rău! chestia asta a răspândit o cromatică aparte peste tot muntele, căcu văzduhul era limpede şi nemişcat.
spor la tot ce întreprinzi! ştii că florin tocmai a luat premiul Colin?

Damn it, man, that’s what I call a prodigious memory. I was 21 and I thought I was hippie. Now I think I need a coffee.

Faina poza de la cabana Omu.

Spor! La memorie, la scris, la taiat in carne vie

O, da! Ceaiul de la Omu.. chiar inainte de sa apara citeva din commenturile de mai sus mi-am amintit de o plimbare pina la Vf.Omu, facuta demult, prin 92-93.. eram cu niste colegi de liceu intr-o tabara, la Timisu de Sus.. si am luat citiva dintre noi o decizie ad-hoc, sa o stergem de acolo si sa petrecem o noapte pe Omu.. si acolo sus am baut cel mai bun ceai (inca a ramas in top dupa toti anii astia). le-am zis pe loc ca e extraordinar si am intrebat ce fel de ceai este dar mi s-a raspuns ca e secret local si daca vreau sa-i mai simt gustul trebuie negresit sa revin . in noaptea aia am avut cel mai odihnitor somn din toata existenta mea "agitata" (desi pe vremea aia nu eram nici fumator nici bautor de cafea). o fi fost poate oboseala datorata drumului pina sus sau o fi fost altceva.. oricum niciodata, nici macar dupa jetlag, nu am mai dormit atit de bine..

din nou offtopic:
1.pot sa pun la commenturile de pe blog ale "impricinatului" linkul catre website-ul asta ca sa poata si cititorii de acolo sa vada lucrurile frumoase postate aici?
2.lumea e mica.. mi-am dat seama dupa un mic "research" pe internet care a urmat postului "Odata si odata, toti vom fi pacienti..".. cred ca am fost coleg cu persoana cu numarul de ordine 243
3.cred ca si eu am un inceput de grafomanie (desi pe blog nu prea se observa, pentru ca in ultima vreme nu am pus decit poze..cam las cititorii sa-si imagineze propriile povesti pe baza imaginilor..)

brâna aeriană ESTE intensă! ai tras, cumva, şi "La hotel", pă Valea Gălbinelelor?
În august putem să aranjăm ceva pentru Omu, să ne vedem tout les deux.

N-am! Azi n-am! Saptamana viitoare… Dupa ce imi platesc creditorii, apartamentul de 4 camere, Subaru, colegiul celor doua fete, pensiile private, vacantza in Patagonia, Japonia, Islanda si Hebride si dupa ce le repar casa alor mei, cu cea mai mare placere. De cat ai avea nevoie sa te sihastreshti, sa dai in cap pe gratis la turishti?

Vin. Promit ca vin. In august. Pana atunci, program de voie ocupata Tocmai am fost in Bucegi. A fost intens.

mirel palada, yeahhh… având în vedere că ne-am cunoscut la un concert dă chitară rece, la un club dă sub un pod, tocma’ la temeshvar, în mai 1994 (purtai o eşarfă în jurul încheieturii mâinii), îţi ofer something very exquisite:
http://www.youtube.com/watch?v=0Ctm0xkjOC8…
@greenfield: "chestia aia" te învaţă rău cu suferinţa. pă bune.

Chiolhanul e cat se poate de real, oamenii din presa sunt ca termitele, de fapt romanii in general mananca exhaustiv(nu stiu cum or putea)…
Cat despre suferinta "aceea", fiecare si le stie pe-ale lui, dar mereu imi amintesc de o vorba de-a mamei, apropos de expresia aceea romaneasca, un fel de je m’en fou. Sa te fereasca Dumnezeu sa te doara-n in k..

Yeah. You’re right. Unexpectedly and paradoxically, I’m not the only Mirel in the world. Damn it! Me and my follies. Mirel. Mirel Palada. Like Bond. James Bond. Stii bancul, nu? Se duce Bond la blonda de la bar care sorbea absenta din Martini si se prezinta, plin de coaie intr-insul: "Bond. James Bond". Iar tipa ridica plictisita privirea din pahar shi scapa printre buze, ushor si shuierat, in scarba: "Off. Fuck off".

Da, dom’le. Da.

aţi văzut ce bazat sunt io, măh? oricum, ACOLO sunt banii dumneavoastră! pân tuburile digestive ale distinşilor! mă tem, însă, că entre temps, halimosul et. beuturica s-au transformat în dejecţii, care dejecţii au luat calea apelor, dă ajunseră taman până la marea cea mare, fiind iele despicate de provele marilor marinari care…
băăăh, ce dracu’ m-a apucat? treaba e ca nu mai vedeţi banii ăia NEAM!
@mirel: mirel curea? mirel palada? scuze, da’ nu m-am prins dân blogu’ matale, da’ ie explicabil, da? ai văzut că m-am dat cu ăia-n bărci, da? am început să uit, domne, uit dă toţi şi dă toate, da? că am motive întemeiate, măh…
)

personaj important, domnule. ma scuzati, de data viitoare jur sa spun doar dumneavoastra. imi aminteste de povestirile sadoveniene cu domnitori si boieri
profu meu de romana spunea ca cei care citesc prea mult ajung sa vorbeasca doar in citate. asa ca scuzati paralelele literare

lol. chiar am citit-o pana la capat. iata un altul carele lasa garda ligvistica jos in mod voit.

lol again. mirel, ca sigur nu ma shtii de turambar

acum cand mai aud o a doua impresie lasata de hemoroizi, inteleg o prima impresie care a determinat purtatorul innebunit sa se unga cu ceva…orice a gasit in punga cu medicamente, si anume in loc de hemorzon sa puna diclofenac, fapt care a dus la transormarea instantanee in taurasul Ferdinand. il stiti pe tauras?:)))
dom’le da’ pan’ ce cercuri alese va invartirati…

e o durere fioroasă, parol! plus că nu-i ştiam pe ăia. asta ca să nu mai spun că, navigând io v’un an pă tot soiul dă mări, am trăit chiolhanuri marinăreşti serioase, nu cu d’ăştia dă uscat care se aburesc uşor la cornee.