@ vio : momentan, am scăpat de problema cu pricina. mersi

@ malko : exact. e o problemă de sistem care porneşte greşit încă din facultate. facultatea fiind deja un SRL, e evident încotro ne îndreptăm. posturile fiind, şi ele, tot încadrabile problemelor ce ţin de un SRL, mai bagă un cui în medicina locală. managementul fiind făcut de inşi care n-au legătură cu circuitele pacienţilor – iată încă un cui.
colac peste pupăză, banii din sistem sunt bătaie de joc – altminteri, sunt menţionaţi cu multă emfază de decidenţi. şi, ca să pună capac, deşi banii sunt puţini, sunt orientaţi aiurea, de aceiaşi manageri puşi pe scaun pe criterii politice în cele mai multe din cazuri. ministerul sănătăţii e cel mai bun exemplu în acest sens.

pai revenim la management.. spitalele din centrele universitare sunt supraaglomerate si din cauza ca au flux de pacienti din orasele mai mici. asistenta medicala primara e asa cum e, personalul pleaca samd.

referitor la timp.. nu stiu cine a avut stralucita idee, oricum in US inca exista cele 20 minute. chestia asta mi-a adus aminte de ce-mi povestea cu ceva timp in urma un medic roman venit in US acum mai bine de 20 ani. dupa ce terminase el cu specializarea pe aici, s-a dus intr-o vacanta scurta in RO. acolo s-a intilnit cu vreo 2 fosti colegi, au mai stat la o bere, la o poveste, ca intre prieteni (colegii chirurgi, el internist). la un moment dat chirurgii incep discutii de genul "eu fac rezectia gastrica in n minute, tu in cite o faci?". dupa ce se tachineaza ei un pic se intorc spre cel abia venit din US si zic:
"ia spune mah, in cite minute fac americanii rezectia gastrica?"
la care tipul, mirat "rezectie gastrica? pai americanii au renuntat demult la asta"
a urmat o tacere lunga si cheful s-a spart

ar fi multe de zis, dar am avut proasta inspiratie sa urmaresc partea a doua a emisiunii "Realitatea te priveste" din data de 15 iulie. si am vazut doua jurnalizde impertinente, Andreea Cretulescu si Mihaela Radulescu, care mi-au dovedit ca presa continua sa blameze medicii si sa improaste cu noroi. in conditiile in care eu m-am enervat, desi sunt plecat de ceva vreme si as putea fi un pic mai temperat, imi dau seama cam in ce conditii trebuie sa lucreze medicii din RO.
ba, mai nou, poti fi si injunghiat..

Asta cu garzile e o alta mare problema in sistemul medical. Eu unul, dupa 24 ore de garda, timp in care examinez pacienti cvasicontinuu (no rest, no sleep), beau 5 cafele ca pe apa si zic asa: io mi-s pui de romanas si trag pan-oi crapa, da’ orice prostie fac de-acum incolo nu-i doar a mea, e si a distinsilor domni care ma obliga sa mai lucrez inca 8 ore dupa ce s-a terminat benzina.

Îmi cer scuze pentru eventuala impertinenţă de a da buzna şi a fi total off-topic dar, întrucât pe blogul acesta intră oameni care citesc cărţi şi care, deci, pot înţelege, îmi permit să postez următorul apel:

"Dacă aveţi prin bibliotecă nişte cărţi de care v-aţi plictisit, care vă încurcă sau pe care credeţi că nu le veţi reciti, biblioteca din Beiuş are mare nevoie de ele. Aveţi ocazia, fără să vă coste mai nimic, să faceţi o faptă de două ori bună:

- nişte oameni dintr-un orăşel fără prea multe oferte pentru petrecerea timpului liber vor avea ce citi.

- nişte cărţi pe care dvs nu le iubiţi vor avea şansa să găsească cititorii care să le aprecieze.

Este păcat să aruncaţi nişte cărţi sau să le condamnaţi să zacă pe un raft, când ele ar mai putea bucura atâţia cititori. Este păcat ca nişte oameni cărora le place să citească să fie despărţiţi de cărţi doar pentru că nu au bani să le cumpere şi nu au nici de unde să le împrumute.

Nu este decât un pas mic înfara rutinei noastre de zi cu zi, dar poate fi un pas mare pentru beiuşeni.

Dacă sunteţi din Bucureşti este chiar foarte simplu: puteţi lua legătura cu Gina Anghelescu (0723.568.430 sau gina_anghelescu@yahoo.com) şi, dacă îi duceţi cărţile la birou, care se află în centru, le va expedia ea.

Dacă sunteţi din provincie, le puteţi trimite pe adresa Bibliotecii Municipiului Beiuş, Piaţa Samuil Vulcan nr.14, Beiuş, jud. Bihor, cod poştal 415200

Dacă treceţi prin Beiuş le puteţi duce personal la Librăria Gabriela.

Detalii suplimentare pe http://lecturi.blogspot.com sau http://criza.blogspot.com

Nu în ultimul rând, îi veţi reda optimismul omului extraordinar care este autorul celor două bloguri de mai sus şi care a iniţiat colecta de cărţi pentru Beiuş".

Dacă nu împing obrăznicia prea departe, aş îndrăzni să vă rog să preluaţi apelul într-o postare, pentru că pe blogul dvs vine multă lume şi poate măcar câţiva or să trimită cărţi la Beiuş. Eu am dat ce am avut de dat dar cu un singur om nu se face o bibliotecă…

P.S. Scuze că mă repet dar din grabă am lipit apelul la penultimul post şi mă tem că nu o să fie observat.

@ dreamingjewel
Ti-as da cu placere carti, dar ce mi-a prisosit o parte am dus la Albita, la podul de flori (unde aruncand flori in apa Prutului am zis:"asa cum cad ele sa cada si Petrica",si a cazut peste un an si ceva) si le-am inmanat personal unei profesoare venita cu clasa, extrem de uluita ca primeste ceva pe gratis, posibil ca acele carti sa se fi intors in Romania, pe tarabele de la "rusi", alta parte am dus-o la Liga Studentilor, tot pt fratii de peste Prut, de unde sa stiu ca peste 17 ani o sa fie nevoie de ele in Beius?

No problem, eu m-am bazat pe memoria mea aproximativa, nu pe surse, deja eroul din Shogunul stia ca lumea ar fi trebuit sa se imparta intre spanioli si portughezi (am incredere in munca de documentare a unor scriitori, am aflat mai multe din romane decat din anii de scoala) inainte de constituirea imperiului britanic, mai ales in America a fost primul venit, primul servit. Ii admir pe englezi pt seriozitatea cu care fac totul, colonizarea Americii de Nord e un ex,dar nu trebuie minimalizata lacomia spaniola.
Bine faci ca devii mai prudent cu uzul cutitelor, o fi zis Pare ca se si lipeste prin chirurgie cate ceva, dar cel mai adesea se extirpa, in cazul meu cu deznodamant, deocamdata, fericit.
Nu mi-ai zis daca tanara doctorita din familia mea ti-e de folos,n-am probat-o,dar o fi invatat ceva in rezidenta aia.

@ malko : de fapt, ca să fiu cinstit, marele meu avantaj este că sunt leneş. din cauza asta, când văd că ceva nu se pupă la un caz, nu mi-e deloc greu să-mi întreb colegii, indiferent cât de tineri ar fi: ce părere au, ce ar face ei în locul meu etc. din cauza asta, ies în avantaj, pentru că mai multe perechi de ochi văd mai bine decât una singură.
cât despre creiere – nici nu mai vorbesc! cu cât sunt mai multe, cu atât mai bine.
chestiile din comentu’ de mai sus nu le-am pus a laudă (a devenit problemă în tpate specialităţile să acoperi corect serviciul dpdv al personalului) ci doar a semnal de alarmă. am mai scris despre asta aici : despre faptul că liniile de gardă sunt tot mai subţiri, atât ca număr cât şi ca pregătire a medicilor. Greşelile vor fi tot mai dese şi mai grave pentru că la noi, specialistul nu are plafon de manopere (mi se tot povesteşte despre acest plafon, valabil pt. Canada) şi nici plafon de ore petrecute non stop în spital.
sincer – cum crezi că fac faţă colegii terapişti din spitalul meu? află că luni, au avut un singur medic plin pe gardă, restul de trei medici care au acoperit garda fiind rezidenţi.
spitalul are, repet, 900 de paturi, se operează non-stop la trei-patru săli şi sunt peste 100 de urgenţe pe gardă, pe lângă urgenţele majore care survin pe cele 13 etaje.
crezi că puteau face examenele ca la carte?
îţi mai dau un exemplu. actualmente, ni se recomandă 7 minute pentru examinarea completă a unui pacient, timp care începe cu bună ziua şi se încheie cu pacientul părăsind cabinetul cu o indicaţie oarecare. CÂT poţi să vezi în 7 minute?
mie nu mi-au plăcut nicicând prezentările de caz standard, care încî se mai uzitează la examene în ro, dar acolo aveai 20 de minute pe caz pentru anamneză plus examen clinic. recomandările erau în extra-time.
ca să fac o paralelă cu învăţământul, e ca şi cum ora de curs din liceu s-ar restrânge de la 50 de minte la 16,66(6) minute.
de aici vor începe o grămadă de nenorociri. ce a povestit vio e doar un simptom premonitor.

e doar o supozitie de a mea, s-ar putea sa ma insel, dar cred ca in medicina la ora actuala in Ro se intimpla un fenomen asemanator cu ce se intimpla in multe alte domenii:
luam doar ce ne place, cum ar fi chestia cu managed care, scurtat la singe timpul de internare etc.
pe de alta parte nimeni nu este interesat de cresterea gradului de satisfactie a medicului. salariile ramin in continuare mici, primary care e la pamint si drept urmare medicul de spital vede in ER pacienti care ar trebui vazuti de medicul de familie (medic de familie care de cele mai multe ori da o trimitere catre specialist in cazuri care de fapt nu-i depasesc competenta samd).
si in timp ce in RO nimeni nu e interesat de o restructurare adevarata americanii isi fac griji in privinta medicilor lor (desi la ora actuala cred ca medicii din US sunt intre cei mai bine platiti medici, daca nu chiar cel mai bine platiti comparativ cu alte tari):
http://www.ft.com/cms/s/0/64472f8e-46e9-11dd-876a-0000779fd2ac…

asa ca peste 300 ani sa speram ca o sa mai fie oameni dornici sa practice medicina si ca asistenta medicala nu va deveni un lux. sau o sa reapara vracii? nu am citit "Vindecatorul" dar mi se pare un titlu bun si pentru un roman cu actiunea intr-un viitor nu foarte indepartat.

@ ,alko : decalogul ăla al internului sunt io! . periodic, fac exerciţii de dicţie cu unii dintre colegii mai tineri ca să le spun cu ce ne ocupăm. nu cu cei FOARTE tineri. cu aăia care încep să deprindă câte ceva şi care-şi imaginează, deja, că doctoria e o floare la ureche.

@ vio : s-ar putea ca, de fapt, EU să mă fi înşelat cu citatul. apare şi în Renaşterea şi Reforma, de Oţetea, în legătură cu Carol V, dar şi în (ţineţi-vă bine!) manualul de Istorie de a VII-a (anul… 1974, că atunci eram eu într-a şaptea), la capitolul de Istoria Angliei în secolul XIX, cam pe unde scria şi despre deznodământul revoltei şipailor din India – de unde legătura cu Disraeli. În ambele situaţii, cred că citatul era dat fără referinţe bibliografice – de unde echivocul meu. Mai trebuie să fac puţin research-

@ malko : cred că o să ne întâlnim tot mai des cu chestii asemănătoare cu cele relatate de Vio. io nu sunt nici prea-prea, nici foarte-foarte , dar cum crezi că mai puteam face un examen clinic impecabil luni seara la ora 20, după 36 de ore de stat prin spital. N. B. nu mai sunt rezident de mai bine de 20 de ani. N. B. 2 – la mine e mai uşor ex. complet – razele şi CT-ul sunt mult mai uşor de examinat decât un om viu. În plus, după vreo 20 de ani de chestia asta, anamneza vine cumva reflex – dar tot nu mă pot baza pe mine după peste 24 de ore de stat în spital cu alergătură. vreau să spun că am îmbătrânit. Totuşi.
Ah, şi încă ceva… fac de gardă de unul singur, fără ajutoare, aşla că eu îi văd, eu îi scriu, eu îi operez cu un ajutor oferit de hazard, care n-are nici o treabă cu chirurgia toracică. sper să nu ajung să fac gafe, aşa că, de vreun an, am renunţat să mai programez operaţii după gardă pentru că sunt prea sfârşit şi gândesc prea lent.

@vio: da, uneori se mai intimpla si asa.. ce sa zic, daca ar fi cam la fel indiferent de locatie poate ar incepe o miscare a personalului medical ca prin alte parti, unde se muta cu tot cu familie de cel putin 3 ori de-a lungul timpului, singurul criteriu fiind cel financiar.
da, chestia cu sfaturile e ca se si aplica prin alte parti. pe bune! poate pentru ca sunt si altii care abia astepta sa te prinda descoperit..

@malkovich Pai "a plecat" din Bucuresti, unde are barbat si copil, unde-ai vrea sa se duca de unde a venit?
Bune sfaturile astea americane. Pacat ca nu-mi amintesc sfaturile personalului de la Pol Sahia, ceva de genul "Nu ma enervati" "Imi creste tensiunea"
E o diferenta, nu? Sfaturile erau date dupa 90

@vio: mai este nevoie de chirurgi in RO nu doar in clinicile particulare care opereaza hemoroizi. dar probabil a vrut sa ramina intr-un oras anume, pentru ca asa se intimpla de cele mai multe ori, toti specialistii sunt prea specialisti pentru orasele de unde au plecat si pot sa ramina doar in centre universitare.

@impricinatul: cit despre practica, niste lucruri care ar fi bine sa existe printate pe pereti in orice sectie (in locul chestiilor de genul "seful are intotdeauna dreptate" si alte chestii care se mai plimba sub forma de "fwd" prin inbox-urile de peste tot)sunt urmatoarele:

The Principles and Practices of Internship
*composed 1985 by (slightly paranoid) former interns

1.Talk to your patients.
2.Your first job is to get them better.
3.Look at your scut sheet.
-you do not go home until everything is crossed off
-never go home without signing out pending laboratory results
4.Write it down unless you want to forget it.
- you’ve been told twice, you’ve erred.
5.You are not supervised as closely as you think.
-you can get in trouble for not asking
6.Excuses don’t help patients.
7.Never trust emergency room diagnoses.
-completely re-assess the patient yourself.
8.If you want it done right, do it yourself.
9.Would you trust Escort with your CSF?
-Hand deliver all body fluids
10.Never refuse a hit.
-Let your resident try to do it.
11. Smile in the Acc.
Never show your face in the accident room unless you are there to get a patient.
12.Don’t let a patient crash on you alone.
-call your resident or call a consultant.
13. Trust no one.

In summary:
-Kept them alive until morning
-Order the studies, chart the results, let others worry about fancy interpretations.
-Cover your ass

Am uitat sa zic ca am in familie o tanara doctorita care a facut rezidentiatul in chirurgie si de bine ce merge sistemul sanitar n-a gasit post mai bun decat la o clinica particulara de hemoroizi,daca e nevoie, impricinatule, iti pui io o vb buna la caz de nevoie, cand te mai incearca fo durere d’aia crunta

Iar imi cer scuze ca m-am pornit sa carcotesc si n-am specificat ca povestea mea e mai veche, sa tot fie v’o 13 ani de atunci, iar medicul care m-a operat o fi facand poate acelas lucru, da’ pe alte campii, mai elizee, unde nu-i mai poate ridica licenta decat poate Doamne-Doamne.
Sigur ca citisem toate comentariile, da’ chiar nu se zicea nimic de supraspecializare, care in State e mai a dracu’ ca la noi, ca am fost cu nepoata la un spital universitar sa-i faca niste vaccinuri (a si platit maica-sa ceva pt asta) si m-au impresionat conditiile (mai avem poate niste sute de ani pana acolo), dar cam atat.

Inca ma mai mir ca lumea se plange de mine ca scriu mult, dar sunt proaspat nascut pe langa tine.
Intr-adevar, e un personaj ideal pentru a fabula pe seama lui sau, de ce nu, a spune adevarul despre el. Ai un fel incitant de-a scrie pe marginea oricarui subiect. Cred ca incep sa te invidiez… nu, sunt sigura ca te invidiez.

pacient la cheie sau nu, in ceea ce povestea Vio era vorba despre un examen fizic. care ar fi trebuit sa fie facut tinind cont de faptul ca pacientele fusesera vazute intr-un serviciu de OBGYN iar sanul are legatura cu specialitatea (ca sa nu mai zic de faptul ca ar fi trebuit sa apara niste "red flags" tinind cont de diagnostic).
asa ca o fi peste tot scriptologie dar greselile nu sunt peste tot admise. in US le-ar fi ridicat licenta. scurt. desi (si asta nu-i place nimanui din RO sa auda) aici se scrie mai mult, se munceste mai mult si se discuta cu pacientul mai mult. asa ca la timp liber prin spital tot romanii stau mai bine.

despre scriptologia din RO nu stiu dar si in US exista un volum mare de paperwork completat de medic. ba mai mult, la externarea bolnavului se mai fac si dictari, un fel de summary prin telefon care ramine inregistrat. deci pe linga foaie de observatie, transfer, bilet de iesire mai sunt si altele, plus ca orice corectie adusa protocolului de terapie se scrie separat si se semneaza (ca in cazul unei erori sa fie clar pentru oricine vede foaia cind, unde, de ce si cine a gresit).
in Ro de multe ori nici evolutia nu era completata in foaie chiar zi de zi..
si in US medicii se pling de faptul ca petrec mai mult timp completind "hirtii".
dar, dupa cum spuneam, nu stiu la ce se refera scriptologia actuala in RO.

revenind la comunicare eu ma refeream la faptul ca medicii nu prea comunica unii cu altii si de multe ori pacientul are de suferit datorita orgoliilor si ‘mincatoriei’ care apare intre colegi.

@ vio : dacă aţi fi citit comenturile aţi fi văzut că medicii care şi-au dat cu presupusul aici tocmai asta criticau – hibele sistemului medical. problemele sunt mult mai ample şi nu se rezumă doar la românia, iar partea cu supraspecializarea este numai una dintre ele.
într-un coment, cineva a explicat diferenţa netă de TIMP acordabil examenului unui pacient: noi vs. străinătate. pe de altă parte, pentru a rezolva un examen cvasicomplet, un specialist trebuie să solicite x consulturi suplimentare, de la alţi specialişti, conform unor protocoale. Ca să respecţi respectivele potocoale, ai nevoie de personal suficient care să le poată duce la bun sfârşit.
pe de altă parte – şi aici e chestia fundamentală, de unde pornesc deficitele – spitalul nu mai este ceea ce toată lumea ştia că este: spitalul a devenit un furnizor de servicii economice, iar pacientul nu este altceva decât un caz aducător de bani de la Casa de Asigurări (asta este situaţia peste tot). Cu alte cuvinte, pacienta care se internează într-un serviciu de chirurgie pentru cancer de sân, trebuie să fie pregătită "la cheie" doar pentru intervenţia pentru cancer de sân. după internare, survine presiunea de a externa pacienta cât mai repede, pentru ca locul ei să fie luat de o altă pacientă care, la rândul ei, să aducă bani de la Asigurări.
În consecinţă, actualmente există tendinţa (stipulată prin normative!) de a externa pacienţi nevindecaţi complet. Acest lucru funcţionează în ţările avansate, unde, la externarea din spital, există infrastructura prin care convalescentul poate fi îngrijit (servicii de recuperare, medicii de familie etc.).
În românia nu există aşa ceva, dar presiunea statului şi a casei de asigurări funcţionează DE PARCĂ acea infrastructură ar exista. dacă depăşeşti o anumită perioadă de spitalizare (din ce în ce mai scurtă) eşti penalizat la modul extrem de dur.
Ce este "pacientul la cheie"? Pacientul la cheie este acel pacient care, odată internat în spital, va suferi nişte manevre (diagnostice, terapeutice etc.) care au viza de a rezolva doar O ANUMITĂ problemă specifică pentru care s-a internat. prin urmare, această filozofie obligă medicul din zilele noastre să "producă" pacienţi cât mai mulţi (citeşte "cazuri"). cu alte cuvinte, specialistul din spital are ca obligaţie profesională fundamentală să "producă" (aceasta este terminologia de specialitate folosită de manageri world wide) cât mai multe externări, acestea fiind cele care aduc banii în spital.
Dacă pacientul nu este pus CORECT "la cheie", aceasta fiind sarcina medicului din teritoriu, şi dacă suferă de vreo altă maladie nedepistată şi care nu este neapărat manifestă, respectivul pacient va părăsi spitalul doar cu O PARTE a problemei rezolvată şi, cu toate acestea, va fi etichetat de Casa de Asigurări drept caz rezolvat.
Pentru a corecta această bulibăşeală (care a afectat toată ţările, mult mai avansate care au adoptat sistemul ECONOMIC de codificare DRG), este necesară infrastructura extraspitalicească de care vorbeam mai sus şi de TIMP adecvat pentru consultaţie.
Când spun TIMP, vorbesc de resurse de personal şi de TEHNOLOGIE. Când n-ai nici TIMP, nici TEHNOLOGIE, dai rateuri, pentru că pacientul nu este un utilaj pe care îl pui, ca la fabrică, pe un simplu banc de probă.
2) Sintagma a funcţionat şi pe vremea lui Carol V, dar ea a fost impusă ��n mentalul public de Bejamin Disraeli, prim ministru al reginei Victoria, Imperiul Britanic de atunci fiind cel mai întins imperiu care a existat vreodată. poate că or fi furat vorbele cu pricina de la amărâţii de hispano-habsburgici…

Ca sa fiu si mai carcotasa, la ingleji mai apunea soarele pan imperiu pa ici pa colo, da’ la Carol Quintul nu.

Vaz ca nimeni nu zice nimica de super, extra, ultra specializare, ca te duci la doctor pt o chestie si nu il doare capu’ daca mai ai si alte hibe. N-am inteles niciodata cum s-a putut s-o opereze pe colega mea de salon, la Inst Onc, de cancer ovarian si a trebuit sa-i zic io, cu aproape nulele mele cunostinte medicale ca adancitura din san era tot cancer, si a taiat-o si acolo, nici nu stiu daca nefericita mai traieste, da’n-o sa uit cat oi trai cum a venit madam Esca (mama,nu aia cu salariu’) cu sanu’ pe tava sa-l admire domnu’sot al pacientei.
Ce mama specializarii au facut ginecologii aia de nu s-au uitat si la tzatza femeii?
Nu mai intreb de ce cand m-a taiat pe mine pe burta (ca tot chirurgii fac si asta, domnilor doctori) sa-mi scoata fibromu’ nu s-a intrebat nimeni "da’ asta n-o fi avand ceva si mai sus?" ca a trebuit sa-mi dea unu un cot in san, sa-mi faca hematom ca sa sa dascopere, in sfarsit tumoarea de gradu’ trei!
Scuze ca-mi vars nervii pe cine nu trebe’, da parca ierea vb da pacientii care nu lasa vaca sa moara…
Si mai vb da nanotehnologie!