chiar mi-a placut
multumesc impricinatule ca faci chestiile astea free, sa ajunga la toti fanii impricinatului.

multumesc
m-ai tinut cu sufletul la gura
am sorbit fiecare cuvant de parca a fost apa vie
ma bucur ca ai lasat la discretia fiecaruia continuarea sau concluzia….de ce oare trebuie sa lamurim totul..ce a facut, pe cine a ucis, de ce a ucis…?

am citit-o cu 2 saptamani de intarziere din cauze de vacanta fara net. dar tare mi-a mai placut! cred ca in cele din urma incep sa ma obisnuiesc cu modul acesta de-a lasa finalul “pe mana cititorului”

Am reusit si eu sa citesc, in sfarsit.
Ultima parte e parca mai frumoasa decat tot ce-am citit pana acum.
Foarte frumos!
Iar atmosfera de la Balcic, are parfum de Kavarna

saru mana de vorbele bune, iulia. si, oh, da, treaba cu copilul si cu ochii si cu obiectul ultimei lui ucideri sunt CORECTE.

a vrut sa ucida copilul din el, pentru ca in copilarie s-a nascut legatura dintre dorinta de a ucide si pictura? iovik e un soi de receptor, de medium, dar doar pentru moarte. s-a creat atunci aceasta legatura intre furia si impulsul ucigas al copilului umilit si pictura? e un fel de tuning in a lui iovik doar cu semnalele negative, ” de moarte” din univers. ne impresioneaza si reactionam doar la ce rezoneaza cu adancurile noastre. si atunci iovik trebuie sa reprogrameze aceste adancuri, omorand copilul. e un pic de voodoo aici. si ochii desenati sunt un furt al sufletului, ca-n practicile shamane. nu pictura in sine e periculoasa, ci furtul sufletului prin pictarea ochilor.
povestesti frumos, doctore.

Un roman trebuie sa-l incepi si sa-l termini, in schimb povestirea, spune Marquez, nu are nici inceput, nici sfarsit: se leaga sau nu se leaga.

Eu cred ca povestirea asta s-a legat.

Doar nu si-a ars/distrus toate tablourile?
Cartea de Tarot e Judgment, numele e diferit,nu si semnificatia de mai sus.
Ai primit emailurile mele? Erau smaltuite cu Escher.

chere vio, ai cam inteles, in sensul ca singurul lucru care ti-a scapat este CE anume a mai facut Iovik la final. am mai reflectat, intre timp, la inca un detaliu care ar putea sa dea mai multa claritate, fara a sparge misterul de tot. daca o sa public vreodata acest text pe hartie, acel detaliu o sa apara si o sa limpezeasca destul de mult finalul.
dar, nici de-al naibii n-o sa zic chiar tot, nah! sunt suficient de multe sugestii, ca sa zic asa.

Draga Lorena
D’aia imi plac autorii astia moderni, ca nu-ti dau mura-n gura dar macar se indura sa te mangaie putin pe crestet: “ai cam inteles, ca sa zic asa”

@ mihaela – bucuros tare pt. ca ti-a placut!

@ iovik – am inteles totul, mai putin chestia cu Petia… Petia Spartaikon!
sa fii iubit si tu!

Hahahaaaaaaaaaaaa…
Foarte tare!!!
Ar fi trebuit să-ţi scriu pe 13, da’ nu mai am răbdare până atunci.
Stai liniştit, nu-ţi rup gâtul, nici n-am de gând să-ţi fac portretul, sunt doar o ficţiune, nu-i aşa? Şi apoi mi-a plăcut foarte mult chestia aia de la sfârşit cu rudele mele precum şi faptul că sunt persoane care mă caută pe NET… hahaaaaaaaaa!
M-au bine dispus informaţiile.
Nu în ultimul rând, mă Împricinatule, îţi mulţumesc că m-ai făcut să înţeleg unde trebuie să-l caut pe Petia Spartaikon.
Să fii iubit!

Fascinanta povestea , insasi ideea condensarii mortii – “atrag moartea… de parca i-as fi punct de roua!”. Iar finalul, fara o solutie punctata evident, lasand loc unei curiozitati vii si unei nesfarsite reinterpretari -minunat.
Multumesc.

dragă vio: câteodată, autorii ăştia modern bagă câte o ambiguitate voită, să te lase să te frămânţi. nu trebuie să le ceri lămuriri, pentru că “striveşti corola de minuni a lumii.” şi pentru că ei oricum nu îţi vor răspunde.

saru mana, lorena!

vio, ai cam inteles, ca sa zic asa. pai, parca n-as spune “in clar” ce a facut iovik. cred, insa, ca a luat decizia corecta. prefer sa te las sa te gandesti, daca ti se pare ca merita s-o faci.
oricum, cu ultima poza, ai nimerit in plin!

Iar ultimul tablou imi aminteste,nu stiu de ce,de cartea de Tarot numita Justice, justitia divina adica, si care totdeauna prevesteste o reinnoire, o reinviere.

Dupa ce amvazut chiar ieri niste ppsuri de pictori cartezieni, cum ti-ar place sa-i numesti, un iranian (Imam Maleki) si un mormon (Robert Duncan), cred, care picteaza de parca fotografiaza, incerc sa pricep ce l-a induplecat pe Iovik sa renunte de a mai aduce blestemul bogatarilor asupra lumii. Am inteles ceva sau nu?

superb!!