Si eu sunt pe urma unor carti de Mitru, dar nu reusesc sa dau de ele. De Legendele Bihariei am auzit, dar de vazut nu le-am vazut vreodata. Cele ce le-ati scris aici (legenda Oltului, Muresului, viteazul Dapix etc) n-au facut decat sa ma “inversuneze” si mai si in aceste cautari.
Am datele d-voastra. Daca aflu ceva, va dau de stire, cu atat mai mult cu cat sunteti valcean . (am eu o relatie speciala cu Valcea…)

Numele meu este Daniel Ionescu, sunt din Ramnicu Valcea si am ajuns pe blogul Dvs. cautand pe google cartea ”Legendele Bihariei” de Al. Mitru. Imi aduc aminte ca, la varsta copilariei, cartea aceasta m-a impresionat foarte mult, iar acum o caut pentru fetita mea de 9 ani. Problema este ca nu o gasesc! Nu vorbesc de vreo reeditare, dar nici la biblioteca. Am o cunostinta foarte buna la Biblioteca ”Antim Ivireanul” din Valcea, care mi-a facilitat cautarea atat la sala, cat si la fondul de imprumut, ba, mai mult, a solicitat un imprumut interbibliotecar altor biblioteci din tara. Raspunsul a fost acelasi de peste tot: nimeni nu are cartea ”Legendele Bihariei”. Incep sa ma intreb daca aceasta carte chiar a existat cu acest titlu, sau ma insel eu.

Imi puteti, va rog, confirma (sau infirma) daca a aparut vreodata cartea ”Legendele Bihariei” de Al. Mitru? Sau, daca stiti, cum altfel se mai numea cartea in care aparareau legende precum (e teribil ca inca mi le mai amintesc!) cea a Oltului si Muresului (care il aveau ca tata pe Hasmas), a insulei Popina din lacul Razelm, a viteazului Dapix si fiica lui, Gebila, povestea despre Sipot s.a.

V-as fi recunscator pentru un raspuns, indiferent care ar fi acela.

Cu multumiri anticipate si cu scuze pentru o astfel de abordare,

Daniel Ionescu
Ramnicu Valcea
0724472339

daca ne-am putea intoarce in timp poate ca am repara multe lucruri in viata noastra sau poate, mai stii, am lua-o de la capat fara sa schimbam nimic. poate ca fiecare avem mierloiul nostru, propriul nostru sine, de care nu tinem cont niciodata.

Multumesc, trebuia sa ma gandesc ca eternitatea e o vesnica goana in cautarea propriei fiinte, care se termina atunci cand te regasesti, doar de aceea vorbesc indienii de Nirvana.

Sfarsitul Eternitatii – era un roman, care a aparut si la Teora.

Era in legende o lume de basm , am citit si eu f demult, parca se vorbea de Valva Baii si altele asemenea, impresia era de feerie. Mie mi-e rusine ca nu mai stiu sigur cine e autorul, parca Dumitru Almas.
In ce priveste povestea de fata, cu intelepciunea de pe scara m-am gandit ce bine ar fi sa avem fiecare mierloiul nostru, dar oare o sa-l ascultam? Mi-e tare teama ca toti suntem, in adancul sufletului, niste Ionica, dar noi nu vom avea niciodata norocul intoarcerii in timp.
Am o rugaminte: am citi o nuvela f faina a lui Asimov, in Almanahul Anticipatia, dar nu mai am almanahul si nu mai stiu cum se cheama nuvela, era vornba tot despre intoarcerea in timp si intalnirea cu propria persoana, intoarcerea se facea cu ajutorul unui lift, poate isi aminteste cineva cum se cheama?

Ce pot spune. Pe langa talc, pe langa faptul ca daca am fi hotarati cu totii si am gandi cu mai mult egoism poate am si face ceva cu viata noastra, ei bine, esti un adevarat Ispirescu. A trecut mult de cand n-am mai citit ceva atat de frumos. E minunata. Felicitari!
Oricum, sper sa nu ajung vreodata doua in una si nici sa fiu nevoita sa ma intorc in timp pentru a-mi indrepta greselile. A, dar stai asa, eu nu am un mierloi

pe mine piticul m-a dus cu gandul la compromisurile pe care le facem. si ajungem pana la urma sa fim fara par, fara statura, fara inima, niste caricaturi a ceea ce am fost candva; …asta pe de o parte. iar pe da alta parte fara un astfel de pitic, drumul ar fi prea drept poate ca el ne pigmenteaza calea:)

mai… mi-e rusine… nu stiu nimic despre Legendele Bihariei…

Heh, multsam pentru poveste, doctore!
Apropo de alegeri, cei de la MIT au facut un experiment interesat. S-ar putea sa stii de el. Daca nu, citeste-aci: http://www.nytimes.com/2008/02/26/science/26tier.html?ex=13617…

Despre puterea de a renunta. In cazul lui Ionica, de a renunta la siguranta…

bey, de cind te dai cu fie-ta prin lume devenishi moralist. cum pana mea (pardon, sa nu fiu egoist) penele noastre mai rescriem ragnaroku’? k e despre o lume fara morala )
PS mishto Legendele Bihariei, da’ le-am citit atit de demult k nu-mi mai aduc aminte decit titlul. Ce pakt ;((

Cand vine de la tine… plecaciuni, Oana!

Frumoasa poveste, chiar daca un pic schizofrenica, e plina de invataminte, multam frumos ca ne-ai daruit-o.
Legendele Bihariei1 ce frumoasa carte, mi-a incantat copilaria…

eh, ba suntem ionică, ba suntem piticul… e un cântec al beuieţilor de la pet shop boys (nu râdeţi, da?) care începe cu ce-şi propusese fiecare la tinereţe şi ce a ajuns, până la urmă, de fapt, să facă.
tare trist mesaj avea cântecul. dăduseră, şi ei, mai totul, pe drum şi făceau te miri ce!

pssst, midori! – excelent articolul!

permafrost : ionică ăsta avea o hibă : vroia mereu să fie sigur că-i iese treaba!

mosu : femeia l-a terminat şi pă ionică, aşa e, aşa e, aşa e… . cât despre firul narativ, se încarcă oricum de pe la mijloc că se densifică povestioara. ar mai fi meritat câteva drafturi ca să iasă mai fluent, ai dreptate.

fiecare cu piticu’ dupa el (unii cu ceata)cert e ca in viata nu avem activata optiunea “go back one page”
faina poveste

frumos. bravo. ave tu.

*

talcu-mi pare dincolo de alegeri, in faptul ca omul simte mereu nevoia unei certitudini, a cecului in alb, a platii in avans pentru orice stanga si dreapta urmata. pt ionicul tau, asta era piticul, pentru ionicii ce ne suntem, norocul, soarta, sortii, sunt piticii care daca nu ne aduc garantia succesului, ne aduc cel putin siguranta tzapului ispasitor.

cred ca de la nestemata aia i se trag de fapt toate; de acolo inca mai putea sa o coteasca; dar ce poti sa faci cand plang asa cu lacrimi de crocodil, nu ti se inmoaie inima?!
mi se pare ca si firul narativ se ingreuneaza un pic de pe la mijloc
frumos scris……..

@ marinelas : sa alegi la timp, sa nu pierzi trenul – mi se pare cel mai greu! cred ca aici isi face loc si norocul.

@ lolitta : adica, sa ne purtam crucea, cam asta e…

@ X2TE : Legendele Bihariei …. Nu le stiu. De acum sunt curios si am sa le caut. Mersak!

Mie mi-a placut rezolvarea paradoxului calatoriei in timp. Apoi mi-a mai placut ideea de "ghost in the machine".

In ultima vreme caut cu disperare o copie digitala a "Legendelor Bihariei" dar nu reusesc sa dau de asa ceva. Basmul a venit ca un surogat potrivit pentru a-mi potoli macar pentru un timp cheful de astfel de literatura.

Respect!