teo chirileanu! are o baza reala, dar in rest e un remix…

teo chirileanu?

oh, deci stii locul…
cu placere!

Domnule Corn, citeam şi nu-mi venea să-mi cred ochilor. Ştii, casa nu s-a modificat chiar radical (poate mai mult partea din spate a parterului şi, cu totul, mobilierul). Am lucrat în ea cam un an şi jumătate – o vreme chiar în camera junelui arhitect – de la geamul “meu”, cel din stânga, se vedeau atelierele, aceleaşi. Pereţii tot albi, scara de la 1 la 2 tot scârţâitoare, restul de mansardă/pod tot golaş(ă), dincolo de uşile albe cu geamuri (ce-mi mai plăceau uşile alea)… Din pod scoteam capul pe geamul tăiat în acoperiş, peste Dorobanţi, să mă uit la artificii când mă prindea noaptea pe-acolo… Şi era un măr în curtea din spate, în care m-am cocoţat într-o zi, de n-am mai putut să cobor – făcuse şi el două mere acre şi mi-a fost milă să le las şi să nu se bucure nimeni de ele. Şi grădina, în care mâncam cireşe şi căpşuni primăvara, de ne invidiau cei din blocul de sticlă, şi tot acolo înfloreau trandafirii prin decembrie… (ar trebui să caut poza, pentru dumneata) Ne vizita câteodată şi o pisică, o chemam “pisica juridică”, stătea liniştită în geam şi se uita în monitoarele noastre. Acum cred că de fapt asculta tinereţea din noi – eram tineri, prea tineri, şi parcă era soare tot timpul atunci şi aerul vibra în jurul nostru de altfel de viaţă… Mulţumesc pentru poveste.

Chere Vera, in povestire e vorba de partea din stanga a casei, cea dinspre TVR.

Domnule Cornule, cind stateai cu fatza spre casa, partea lui Maitec era cea din stinga, dinspre Televiziune, sau cea din dreapta? (casa era impartita in doua, pe vertical, simetric, sau asa era la sfirsitul anilor 80, ca in anii 60 era una singura, a familiei Ionescu, cea a regizorului de opera de la Paris, Petrica Ionescu), da io voiu sa stiu cu Maitec. Merci.

Ce povestire frumoasa cu aroma de anii ’80…Mi-am amintit de oftatul zgomotos facut de autobuzele Ikarus, povestiti atat de sugestiv:)
Anul ’83 a fost unul nefast pentru mine, poate de aceea mi-l amintesc asa de bine.

e poveste. doar poveste. teaser pentru roman. o mica nuvela mainstream.
in camera erau doi. cu mine, trei

Dom doctor, cat e parlamentarism si cat e pe bune, iereau au ba trei in canera? Si are continuare sau e barbotaj? Ca cu mare interes astept.

o sa fie interesant!

aaaaa….:))) atunci intelegi cum sta treaba si nu ma la lasi sa ma chinui in asteptari ale urmatoarelor episoade.

cunosc chestia cu zodia de berbec fiind eu insumi asa ceva

sper sa mai netezesc din amintiri, ca sa devina macar in povestire, fast.
nu. n-o sa iasa asa. stiu.

se zice ca zodia berbec este lipsita de rabdare. si va dau cuvantu’ meu ca asa e:).