S.S. – de la Societăţi Secrete
Aflu mai deunăzi că a avut loc în Bucureşti, prin cartierul fost Gramont, într-o casă de modă veche de pe o stradă cu nume de anahoret/mitropolit, o întrunire a masonilor români – nota bene, era vorba de acei masoni care ţineau de Marele Orient. La respectiva întrunire au participat şi câţiva invitaţi din străinătate, personalităţi cu greutate ale Ordinului, cu alte cuvinte, nişte grade superioare în ierarhia masonică. De ce s-au întâlnit – nu e treaba noastră; treaba noastră este că la întrunire s-a consumat whisky (hmm, nu era mai potrivit whisky-ul pentru o întrunire a masonilor de Rit Scoţian?!?! – enfin…), s-a consumat whisky, aşadar, din… ah, din pahare de plastic!
Să ţinem minte acest lucru.
O altă situaţie care ne solicită cel puţin atenţia, dacă nu şi mirarea, este cea legată de prezenţa domnului Irinel Columbeanu în sânul unei organizaţii întemeiate în 23 ianuarie, 1120, în timpul Conciliului de la Naplouse, sub imboldul mai mult decât energic al cavalerilor Hugues de Payns şi Geoffroy de Saint-Omer. Mă refer la Pauperes Commilitones Christi Templique Solomonici, adică la Ordinul Cavalerilor Templieri.
Să ţinem minte şi acest lucru, vis-a-vis de care avem o singură neclaritate : cât de mult a fost necesar să se taie din mantia templieră, ca să permită acomodarea între faldurile ei a trupuşorului gracil al domnului Columbeanu ? Ah, şi ar mai fi ceva : coiful, domnilor – mai poartă templierii zilelor noastre coif?
Leonida Teohari este un domn cu aspect bizar (are capul mare cât o frapieră) – totodată, a fost primul ins pe care televiziunile ni l-au prezentat, cu o teamă amestecată cu respect, ca fiind întemeietorul unei binemeritate comanderii Templiere la Bucureşti. Promovarea televizată a lui lui Leonida Teohari a avut loc în 1990 – actualmente, domnia-sa este urmărit pentru tâlhărie (27,6 milioane dolari plus 25,5 milioane mărci). Vă reamintesc că unul dintre scopurile pentru care au fost creaţi Pauperes Commilitones Christi Templique Solomonici a fost paza pelerinilor împotriva tâlhăriilor de tot felul care aveau loc în Ţara Sfântă.
Să ţinem minte şi acest lucru, făcând efortul de a converti mărcile într-o monedă de rit contemporan şi acceptat.
Un zvon mi-a ajuns recent la urechi – dar e doar un zvon, n’est-ce pas? Zvonul afirmă aşa : fiind un bun român, ziaristul X (îl ştiţi voi prea bine) vroia şi el să devină mason, masoneria fiind (nu-i aşa?) acea societate care, pe plan local, de pildă, a luat parte la revoluţia de la 1848, la Unirea Principatelor (ah, mergeţi pe strada Smârdan, ca să vedeţi hotelul Concordia Română, unde s-a luat decizia alegeri lui A. I. Cuza !), la Marea Unire, la Conferinţa de pace de la Versailles etc. Dar, pentru a deveni mason, e nevoie de o recomandare, ne spune acelaşi zvon. În consecinţă, X a bien payé sa révérence à un certain maçon (franc!) Roumain… În contrapartidă, zice acelaşi inefabil zvon, X ar fi avut grijă de platforma de imagine du sus-dit zidar, lovind cu maximum de eficienţă în inamicul de moment al aceluiaşi zidar, pe un post teve relativ penetrant şi pe jumătate şchiop.
O să vă ofer un link către o scriere a respectivului aşa-zis zidar, ofertant de recomandări de penetrare în confrerie. Aici.
Să ţinem minte şi acest lucru şi să dăm ghes, cu nesaţ, unei icstrem de necesare concluzii : sper că membrii Grupului Bilderberg nu beau Bombay Sapphire Gin numai pentru că are culoarea albastră (de pildă, le liqueur Curaçao are o cromatică net superioară şi are mai mult fason) ; totodată, sper că din acelaşi Grup Bilderberg nu fac parte avortonii full-time (Narses era, şi el, pitic, dar l-a înfrânt pe uriaşul Totila, în timp ce Toulouse-Lautrec ne-a oferit-o şi nouă, pe vecie, pe La Goulue…) ; şi mai sper că acelaşi grup Bilderberg posedă una bucată redactor/creator de înscrisuri, familiarizat cu o retorică lovită de substanţialitate, dacă mi-e permis, nu de alta, dar dacă se va întâmpla vreodată să am nevoie de o recomandare pentru acel club hautain, aş vrea să fie o recomandare cu un minim de subtilitate.
Şi, mai sper că din acelaşi grup Bilderberg nu face parte nici un embezzler. Pentru siguranţa Bilderbergilor din acest p.d.v., recomandarea noastră este să fie atenţi cu eventualii membri carpato-danubiano-pontici – pe lângă faptul că le-ar oferi să deguste Chartreuse din pahare de hârtie, confecţionate ad-hoc, ai noştri ar reuşi să efectueze nişte transferuri de fonduri nemaiauzite, prin alte galaxii, ca să scape de mânia ocultului guvern mondial. Şi asta, lăsând la o parte că la comemorarea de 55 de ani de la crearea Grupului, aceiaşi Bilderbergi s-ar putea trezi cu Vali Vijelie în sala de conferinţe, răcnind din rărunchi şi ondulând din pectoralii lăsaţi a sâni peste burtă:
- Lu’ naşu’ Bernhard, feu priiinţ consort al reginei Olandei… Hop! Hop! Hop! Hooooop!
Fragezi
Vezi mai multe video Haioase »
Nu-mi aminteam care-i Hotelul Concordia Romana, dar cred ca e vis-a-vis de Apartamentul, sau gresesc?
Curacao nu-mi amintesc ce gust are, mie-mi placea Cointreau:)
Concordia Romana e pe strada Smardan, pe stanga cum cobori de la Teatrul de Comedie, dupa un magazin de lustre sau de electrice. Are chiar si un fel de curte interioara.
Inseamna ca am haos in cap si am facut o confuzie, dar nu reusesc sa ma concentrez. Am sa trec luni sa ma lamuresc, ca am drum in zona.
Dar vis-a-vis de Apartamentul parca e un hotel, sau era??
Deci e si asta un talent, sa poti transforma orice intr-o caricatura jalnica…
Daca n-as fi roman poate m-as da cu craci-n sus de ras, da’ sint, si sint trist.
Eu ti-am mai spus : noroc ca stai departe! in alta ordine de idei, sunt uluit de… "inghetul" mental al conationalilor nostri.
si eu sunt trist, ce crezi?
Grrr. Voi ati reusit sa urmariti "videocloap(c)a" pina la capat?
mi-a fost imposibil. in muzica, ca (sic!) si in masonerie, "templierism" etc. transformam totul in mal amorf, mai, rabi.