oh, unii dintre EI isi permiteau sa mearga la vanatoare chiar si la… Hagieni.

Parte din farmecul Vămii era că nu se grăbea nimeni nicăieri. Graba era ceva ce li se întîmpla altora, prin definiţie. Aşa că nici povestea despre Vamă nu e cazul să se grăbească prea tare.

Jours de lenteur…

continuarea urmeaza peste una bucata zi. sunt tare bucuros ca va place povestea asta cam prea… lenta. dar, mai aveti numai putin rabdare.

hmm, vinatoare in hagieni.. nu suna bine. saracii mufloni, de aia nu am vazut eu nici unul . in fine, de abia astept continuarea

acum ca am prins firul povestirii parca vreau sa citesc fara sa ma opresc, dar nu merge. trebuie sa stau cuminte sa astept continuarea. insa va trebui sa fac o pauza ca vine o perioada grea pentru mine. dar stiu ca voi gasi episoadele aici atunci cand ma voi intoarce la tine pe bolg.

Hmm, parsivi mai erau lingaii pe vremuri, o intreaga galerie de chipuri mi-a defilat prin fata ochilor mintii. Si cand te gandesti ca stateam aproape de ei, schimbam opinii, ne judecau, ne admonestau, ne invatau cum sa ne comportam in lume…cum sa folosim cutitul si furculita, se credeau atoatestiutori:D
Dar intriga, acolo la Fevronia cred ca incepe sa se contureze, deja incep sa banuiesc ce si cum, cine cu cine, pun pariu ca nu se punea problema de ce si chiar nu conta la urma urmei cine cu cine…

nu prea conta, corect, ca multi traiau post-efectele (parazitate!) ale unui Flower Power ajuns mai tarziu în zonă.