maitre vasile… ce sa spun… multzam fain de tot!

Intrai si eu prima oara pe blogul asta si…, bau frate, ce surpriza placuta! Stiam ca SebAC e un meserias, ca doar i-am si citit citeva romane, dar chiar sa scrie atit de misto in atitea registre, including cel despre Bucurescii de altadata, nu credeam. Chapeau.

Pentru cei care abia pun mana sa citeasca povestea de fata (si nu numai), am gasit pe blogul lui Alex Galmeanu o gravura cu Bucurestiul de odinioara:

http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1725

Pai, Vindecatorul a aparut la Cartea Romaneasca in luna aprilie 2008, daca la el te refereai…
Nu stiu cam care mai e situatia celor de la editura cu vandutul cartilor prin posta si, pe de alta parte, am terminat exemplarele de autor ):

Florine,
Am citit cartea lui Canta cu placere- aceeasi tema recurenta care te si ma obsedeaza- “primul a fost CUVINTUL !”- si el creaza restul…care ne (la fel) pe noi in increngaturile pe care le parcurgem inpreuna si caruia i se zice Viata!
Astept cartea ta -dupa harta Drumului lui Korg- cind apare. Dupa Gral nu am mai citit nimic pe hirtie. Te rog lumineaza-ma!

Bucurestiul este… damblaua mea de mult. Nici n-am avut curaj, pana acum, sa ma apuc de intreprinderea aceasta.
Multumesc pentru vorbele bune si la multi ani!

Cam tarziu am gasit pe cineva care scrie despre Bucurestiul de altadata. Unde mai pui ca da si “patina epocii”. Senzational!

@zoom: danke, l-am pus, e mai bun ca alalalt.

eu am avut un prieten care a facut translatia cu pricina mult mai tarziu: pe la 35 de ani. iar un altul, inca mai traieste la mosul cu pricina.
casa locurenilor e fosta casa falcoianu (de la R. Olteanu citire) unde, nu stiu daca mai e valabil acum, a functionat un comisariat militar.

@Tapirul: Eu folosesc asta: http://txfx.net/code/wordpress/subscribe-to-comments/ Arunca o privire, eu cred ca e bunicel.

@Mister Corn: Am avut, mai demult, un prieten exact ca nea Anton, dar a fost in cele din urma nevoit sa se potoleasca dupa ceva vreme, cand a trecut de la gradinita la scoala generala. Multumesc si pentru lamurire. Curiozitatea numarul 2: Unde e exact Casa Locurenilor pe Calea Rahovei? Sa-i trag o fotografie cand mai trec pe langa ea.

@Zoom – am gasit un singur plugin pentru notificare, dar vad ca nu permite setari, se pare ca esti notificat vrei-nu vrei. Mai sap.

maitre zoom! abia sunt in stare sa-mi sterg, MANUAL (%#@!!!!) spamul pe care l-am incasat recent.
trebuie sa ma sfatuiesc cu Tapirou, caci el e sefu!
Italianca din Alger era Isabella. In reprezentatia de la Bucuresti, probabil ca rolul ei a fost “prestat” de Doamna Dilly (de unde cuvantul ‘diliu’, dupa unii).

Curiozitate: Cine era italianca din Alger?

PS: Ai putea pune pe blog un plugin care sa ne anunte automat, pe noi, astia, impricinatii, atunci cand ni s-a raspuns la comentariul dat la un articol in care ne-am dat cu parerea?

frumoasa povestea cu iz de timpuri vechi, dar n-am aflat ce era cu caseta cu paharul si amprentele…oare aflam in partea a doua?

ah, ce-mi plac chestiile astea… incercand sa ghicesc cine, cum, cand…
serios!

Da, da, bravo, bravo. Sa pot si io sa shez (zac) pe canape, cind afara ploo/ninge si sa dau paginile. Urasc sa citesc ‘texte’ sau literatura pe computer.
Pe hirtie, cu coperti frumoase, sa miroasa cartea a carte, etc.
Si sa vin, incognito, la librarie, sa-mi dati otografa. Cu scris cu grafie alambicata, ‘de doctor’, sper.
Tre sa ma retzin, ca acu vaz ca aveti Topul comentatorilor acileasha, in stinga, si nu voiu sa agiung acolo. ‘Restraint’ este noua mea filosofie de veatza, deocamdata la nivel declarativ; da’ prea urla toata lumea asta si toti au ceva de zis, sa-i aduca pa ailaltzi pe drumul cel bun.

povestirea asta, ca si precedenta, cea cu 2 mai-Vama Veche, fac parte din lumea urmatorului roman pe care sper sa-l scot pe hartie.

povesti din astea sa tot asculti…dar ar fi pacat sa ramana doar pe blog. ar fi pacat sa se piarda.

Asta a fost intentia, volent… )