ce-am vrut sa facem, Vovik si cu mine, cu Cartea-de-Anton Locureanu

am vrut s-o facem un rulou, text si grafica, cu enluminuri, asemanator unor cronici chinezesti facute cocktail cu manuscrise crestine. eu ma gandisem la un obiect de citit.
vovik a sarjat. i-a venit ideea unui cabinet de lectura. ruloul nostru pus pe o masa, masa pusa intr-un "cabinet" ingust, cam cat o contemporana cabina de wc ecologic, numai ca totul era din lemn. vovik vroia sa se aprinda blitzuri cand ajungeai la paragraful cutare, sa aiba loc zgomote si alte chestii.
era o chestie din preistoria multimedia, ca pe vremea aia nu vazusem pisiuri, iar de www nici nu se pomenise. un fel de obiect steampunk, in care sa se descarce arome la pasajul cu intrarea in gradina, sa se faca intuneric cand intamplarile ajungeau sa se petreaca noaptea, in care sa se auda focuri de arma, pasi in alergare, si tot asa.
n-a iesit nimic pentru ca nevasta lui vovik n-a agreat lectura. asa ca el si-a vazut de pictura si sculptura, iar eu m-am apucat de scris standard.

One Response to “ce-am vrut sa facem, Vovik si cu mine, cu Cartea-de-Anton Locureanu”

  1. 1
    greenfield says:

    Off, nevestele astea…dar nu-i timpul pierdut, suna promitator, mai ales cu arome la comanda.

Leave a Reply


four + 3 =

Subscribe without commenting